Miercuri, Septembrie 19, 2007, 02:44 AM 

numărul 3 - 32 de pagini
     media: 4.50 din 30 voturi

Luni, Septembrie 10, 2007, 08:45 PM 

Octombrie, ultima săptămână
     media: 4.58 din 12 voturi

Festivalul Underground Literar (FuL ) prima ediţie

ultima săptămână a lunii octombrie, în Club A.
Trei zile cu "Pana mea", "tiuk!", Bookblog şi ROcultura.
Experimente, expoziţii, licitaţii de tricouri , recitaluri, videoproiecţii şi un concurs de videopoeme.
Atenţie, au început înscrierile. Urmăriţi http://rocultura.xhost.ro/ pentru concurs.

Vineri, Septembrie 7, 2007, 02:10 PM 

poZa zilei (blog Emil Brumaru)
     media: 5.00 din 11 voturi

Pana mea vă recomandă

HOBBITUL
blogul lui Emil Brumaru


din 18 august 2007 în blogosferă

Joi, Septembrie 6, 2007, 07:54 AM 

septembrie - un 'act de prezenţă'
     media: 4.20 din 10 voturi

Protestul iniţiat de Vic şi Luciat a fost un succes şi un semn clar că blogosfera poate conta. Lista considerabilă de reacţii (iarăşi am căutat cu privirea câteva reporteriţe celebre) e o dovadă că atât de "dăunătoarele" bloguri sunt şi bune la ceva. Printr-un simplu act de prezenţă, o mână de oameni au schimbat percepţia despre rolul unui blog de cititor şi, printr-o lectură publică, au dezamorsat "bombele" cu acoperire naţională ale unei televiziuni. Fără să obţină ceva, fără să sensibilizeze pe cineva din forul decizional, gestul a uimit prin simplitatea şi bunul simţ care l-au caracterizat. Plecaţi la casele lor, participanţii vor continua să citească, să scrie şi să posteze pe bloguri. Viaţa lor şi a cărţilor lor va curge înainte, chiar şi fără emisiuni culturale televizate, pentru că, se ştie de multă vreme, televiziunea n-a reuşit să distrugă filmul, ce să mai vorbim despre cărţi!

Apariţia familiei Cărtărescu contează mult mai mult. Solidaritatea faţă de o emisiune sau faţă de un set de valori culturale trece, dacă e s-o privim strict jurnalistic, pe plan secund. Deşi, acesta era însuşi scopul pentru care au venit. E aproape o legitimare a blogului în literatură, chit că, uite, chiar în acele zile blogul cu pricina se transforma în site. Fără să arunc acum cu vorbe, venirea lui Cărtărescu la acest prostest aduce blogul de cititor în actualitatea literară (o actualitate în care se spune că interpretează un rol oarecum exotic) şi-i dă importanţa unui act gazetăresc autentic. Cum s-o neglijezi? Diferenţa dintre legitimaţia de presă a unui "jurnalist cultural" şi un blog oarecare (deşi nu vorbim despre un blog oarecare, ci despre unul care şi-a câştigat singur statutul de lider şi acum şi-l certifică) a fost ştearsă. Ceea ce Vic şi Luciat au reuşit este subiect de primă pagină pentru orice revistă de cultură care se respectă.
Ca şi în alte dăţi, Mircea Cărtărescu e în primele rânduri. Ca unul care ştie cum se creşte şi se impune o generaţie (cenaclu, antologie, debut în revistă), ca teroretician al recentelor audiobook-uri (vezi "Cuvinte împotriva maşinii de scris"), iată-l şi de această dată într-o zonă "neoficială", în "gaşca" cititorilor. Ar putea face oricând o emisiune (comparabilă cu Serata lui Iosif Sava sau cu Profesiunea mea, cultura a lui Manolescu), sunt sigur că o astfel de experienţă l-ar reinventa. Dar încă nu s-a găsit televiziunea care să-i propună acest lucru. Şi asta pentru că, iată, în loc să-şi reducă numărul exagerat de salariaţi, televiziunea strămăşească îşi elimină categorii de public.
Cât despre bloguri, revin, e suficient ca un singur mare scriitor să dea tonul şi printr-un blog personal şi vom avea surprize (vă gândiţi la ce mă gândesc şi eu?). Prejudecăţile legate de "moda" sau, mai aplicat, de "sindromul youtube" s-ar spulbera imediat. Sunt lucruri care cresc şi dezvoltă un întreg sistem de promovare. A-l nega din start, e mai primejdios decât a-l privi fără rezerve. Nu mă îndoiesc, însă, că cei care azi îl contestă, într-o zi îl vor folosi cu încăpăţânare. Semne bune, destule. Asta neînsemnând că, acceptându-l, bloggerul devine automat scriitor. Curios, varianta inversă pare în acest moment mai dificilă.

Felicitări, Luciat! Bravo, Vic! Mulţumiri, a câta oară?, Mircea Cărtărescu! Era nevoie.

Da, fireşte, "pana mea" a fost pe-acolo.


Joi se închide "Cafeneau Erotică" din Twice, un proiect pentru care toţi cei trei organizatori( Miruna Vlada, Octavian Soviany şi Paul Radu) merită felicitări.

Numărul 3 din "pana mea" ar fi bine să apară odată cu site-ul oficial. Momentan, prin sprijinul lui Andrei Ruse, există un blog oficial, complementar celui redacţional şi acestui blog. Ideea este clară: pe site se postează şi reclamă, blogul redacţional nu are această funcţie comercială, iar http://pm.ablog.ro va rămâne o amintire frumoasă. Ca şi prima serie a revistei.
Pentru numerele 3-5, din lipsa doritorilor de abonamente, vom inaugura seria "revistei atipice" (periodicitatea nu va fi elementul definitoriu, important este ca principiul "numărului care contează" să funcţioneze). Apelurile repetate la distribuitori au rămas fără efect (deşi toată lumea ar avea de câştigat). Prin urmare, regula de bază va fi: apariţia unui număr se va face după ce din numărul anterior va fi fost vândut cel puţin 50% din tiraj. Ceea ce, cu ajutorul turneului de lectură, nu are cum să dureze foarte mult. Figurează printre pariurile de start şi nu-l putem omite. Revista trebuie să se vândă.

Veţi găsi câteva modificări faţă de formula obişnuită. Nume noi, semnături variate, rubrici diverse. În sine, structura acestei serii e gândită pe episoade. Vă veţi convinge la sfârşit.

Propunând un parteneriat cu ROcultura, încercăm un turneu cu mult peste ce am început în luna mai. Iar festivalul literar underground (aţi văzut lista celor unsprezece oameni din proiect în sondaj) va fi organizat la sfârşitul lunii octombrie în Club A. Nu e decât primul proiect iniţiat de revistă, care va încerca să atragă atenţia şi asupra altor segmente de promovare.

Proiectele aflate în derulare sunt pe drumul cel bun. Videobook - ul Oanei Ninu (volum integral filmat în lectura autoarei) şi alte două bloguri din bloggame, avansează. Mai în glumă, mai în serios, revista atinge încet şi sigur obiectivele pe care şi le-a propus. Rămâne de văzut dacă şi moftul subsemnatului, de a fi inventat un premiu pentru ea, să se îndeplinească. Dar acesta este doar un moft, nu se ia în calcul!


Chiar dacă tentaţia de a ieşi din specificitatea literară este tot mai invocată, revista îşi va păstra linia propusă. Am spus-o şi pe mail, puteţi trimite materiale, dar nu există garanţia că vor fi şi acceptate. Cu riscul de a deveni nesuferiţi. Ştiu că unii s-au supărat, dar cel puţin această revistă e concepută să fie citită cap-coadă. Ceea ce presupune unitate. Este un puzzle, nu un mozaic. Demostraţia se amână pentru numerele care vor veni. Iată de ce, nu putem accepta orice şi, sună paradoxal, pe oricine (indiferent de nume). După cum, lucrurile care nu merg se elimină de la sine.

Dar despre toate acestea de-abia începem să vorbim, ce pana mea!






un cristian,
cică redactor şef (preferam antrenor)

Luni, August 20, 2007, 02:39 PM 

poZa zilei
     media: 4.72 din 25 voturi

Luni, August 13, 2007, 10:10 PM 

Pana mea - 'înaintaşii' (Ştefan Manasia - Revista Tribuna, nr 115, 2007)
     media: 4.84 din 25 voturi

Pe urmele venerabilului domn Ftiriadi
Ştefan Manasia

Vă mai amintiţi de Micul Ftiriadi? Nu, nu la personajul caragialian mă refer, ci la foaia volantă cu acelaşi nume produsă & promovată pe holurile Literelor bucureştene de Un Cristian (Cristi Cosma). În fiecare număr al liliputanei reviste, scoase la xerox, Cristi – pe-atunci studinte în biblioteconomie – a promovat cîte un (foarte) tînăr scriitor: luînd-o cu ani buni înaintea epocii, vedea în autor o posibilă „afacere”, iar în manageriatul literaturii actuale o posibilă sursă de „venit”. Entuziasmul cronic, veţi vedea, nu l-a părăsit nici azi.
Cam în aceeaşi vreme (pe 1 ianuarie 2002) apărea primul număr al revistei Fracturi sub direcţia lui Marius Ianuş. De fapt, primul proiect coerent, ambiţios şi valoros al generaţiei 2000. Fracturi-le au propus un număr de tineri poeţi şi prozatori de real talent, avînd în comun, pe lîngă apetitul pentru frondă & scandal, cultul autenticităţii, al imediateţii, al hiperrealismului, noţiuni rudimentare de hipertext, de marketing literar. Revista conserva, de asemenea, ceva din profilul psihologic al directorului ei: tipărită pe hîrtie de ziar şi împestriţată cu desenele lui Silviu Gherman îmi aduce aminte de vechiul Jurnal SF, avînd ca şi acela mistica tehnologiei şi a unui onirism uşor demodat – oare cîţi puşti au cumpărat JSF la începutul anilor ’90?; promova rubrici distincte dedicate băşcăliei, umorului terestru asemenea Academiei Caţavencu sau revistelor şcolăreşti manufacturate; încuraja sponsorii generoşi – sublimi, dar absenţi cu desăvîrşire în acei ani – să-şi facă reclamă în paginile sale vii & deştepte. Evident că, fără a avea „spatele financiar” asigurat, falimentul a aşteptat-o la colţ. Nu îndeajuns de repede însă pentru ca tinerii autori să rămînă şi obscuri, ei fiind de-a dreptul luaţi în braţe de edituri ca Vinea (poeţii) sau Polirom (prozatorii). Primii paşi fuseseră făcuţi, restul e istorie (literară). Mă întreb şi azi ce s-ar fi întîmplat dacă proiectul Fracturi ar fi fost sprijinit la timp de uniunea Bătrînilor, condusă la acea dată de dl. Uricaru, dacă revista ar fi găsit propria nişă pe piaţă: elaborată extrem de şmecheros, cu lipici la adolescenţi, probabil că ar fi adus mai multe servicii literaturii române decît obositele programe şcolare.
Spiritul ludic & literatura „deschisă”, dezinhibată a tinerei generaţii aveau să lovească din nou, de data aceasta la Arad. Grupaţi sub umbrela „Celebrului Animal”, junii scriitori Leac, Lazurca, Măduţa şi Khasis au reuşit să tipărească numerele savuroase ale revistei Ca şi cum pe cont propriu, culegînd admiraţia şi invidia confraţilor.
Am amintit aici Micul Ftiriadi, Fracturi şi Ca şi cum, poate singurele reviste literare din ultimii ani care – realmente şi ce iresponsabil cuvînt – m-au încîntat. Am văzut în ele prea puţin din cabalele, socotelile, grija pentru imagine ale scriitorilor consacraţi şi mult mai multă literatură scrisă de dragul literaturii, pentru prieteni, pentru cititorii cei mai tineri. Ceva din filonul efemeridelor avangardiste – de la urmuz la alge şi de la unu la pula – s-a conservat şi distilat la început de mileniu în publicaţiile „neoavangardiştilor” (aşa cum, peiorativ, i-au numit unii pe 2000işti).
Asumîndu-şi uneori, inevitabil, şi ridicolul şi amatorismul (pentru că nimeni nu s-a născut învăţat), consider că cele trei reviste au deschis o breşă în mentalitatea jurnalistică şi în publicistica literară de la noi. O anume lejeritate a discursului a pătruns pînă şi în cel mai scorţos săptămînal (România literară), altele au învăţat de la fracturişti tehnica scandalului, a polemicii cu armamentul greu – al criticii – din dotare (Cultura a format cea mai redutabilă echipă de critici din ultimul val de scriitori), altele duc mai departe principiul hedonist al literaturii calde, de plăcere, însă nicidecum frivole (Versus-m, Noua literatură, Pana mea). Cu o formulă redacţională întinerită, Cuvântul are de dus mai departe proiectul elitist, performant propus de profesorul Mircea Martin şi, totodată, campania de a deschide gustul pentru lectură cititorilor celor mai tineri (aşa cum redacţia condusă de Răzvan Ţupa încearcă în cadrul Premiilor revistei Cuvântul pentru liceeni).
La Cluj, am aşteptat după 2000 (de cînd directoratul a fost preluat de Horea Poenar) o revigorare a proiectului echinoxist. Revista Echinox a reuşit să provoace o vie polemică în mediul universitar local, a realizat un Dicţionar ce reconturează o paradigmă şi reconfigurează critic istoria grupării, de la finele anilor `60 pînă în prezent. Cîteva din vocile strălucite ale ultimei generaţii, ce activează în domeniul eseisticii, cronicii literare, poeziei etc. s-au lansat pe trambulina echinoxistă. Subfinanţarea, permanentul conflict cu Universitatea fac însă ca vocea noului Echinox să nu se audă cît şi cum ar trebui.
Un destin în oglindă, asemănător cu al longevivului Echinox, pîndeşte şi mai recenta Verso, revista girată de optzecistul Ion Mureşan, ce promitea o radicalizare a discursului critic în publicistica clujeană.
Am lăsat mai la urmă Tribuna dar, oricît îi voi deranja pe unii, o voi prezenta în acelaşi context. Cu echipa întinerită (din 2003), aproape dublîndu-şi numărul de pagini, îmbogăţindu-şi rubricatura şi atrăgînd, anual, noi colaboratori, Tribuna reuşeşte să fie cea mai substanţială şi cea mai citită revistă a Clujului. Sub patronajul acesteia se desfăşoară şedinţele "Clubului de Lectură", unde au citit cei mai valoroşi scriitori tineri ai Clujului, publicaţi ulterior în revistă. Cîteva din numerele tematice, ingenios gîndite de Oana Pughineanu au atras mînia proletară a marilor oameni din judeţ.
În redacţia ultimei sosite pe piaţă, a revistei Pana mea, îi reîntîlnim pe Micul domn Ftiriadi (alias un Cristian, alias Cristi Cosma), iar la departamentul „grafică, efecte speciale ” pe anarhistul îmburghezit Ianuş. Editorul, pesemne cu dare de mînă & molipsit de entuziasmul celor doi, este tînărul poet SGB (pseudonimul lui Bogdan G. Stoian). Cum revista a reuşit să-şi apropie încă de la primul număr nume cu rezonanţă din literatura actuală (de la Octavian Soviany la Ruxandra Cesereanu, de la Alex Matei la Dan Lungu, de la Bogdan Creţu la Cosmin Ciotloş, de la Domnica Drumea la Claudiu Komartin ) nu putem decît să-i urăm succes şi aceeaşi selecţie riguroasă a colaboratorilor şi pe viitor. Iar dacă va ajunge pe tarabe, la chioşcuri, dacă va şti să-şi identifice targetul printre studenţi şi liceeni, va avea cu siguranţă şi viitor.
Altfel ne va rămîne fixat în memorie încă un mic moment plăcut al marelui – şi niciodată îndeajuns istoricizat – Avangardism. Micul Ftiriadi probabil că acum mustăceşte şi are de ce.. -->

Tribuna, 16-30 iunie, 2007

Joi, August 9, 2007, 04:04 PM 

abonamente
     media: 5.00 din 8 voturi


Doritorii de abonamente sunt rugaţi să ne scrie pe mail.
3 numere - 7 lei
2 numere - 5 lei
numerele vechi - 2 lei
Căutăm distribuitori pentru Constanţa, Arad, Craiova şi Ploieşti.

    pagina urmatoare >>


pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Linkuri

album foto

Blog Status

Vizitatori:261.354
Insemnari:194
Comentarii:42

Arhiva

  • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare