Joi, Mai 31, 2007, 01:54 PM 

În aşteptare
     media: 4.38 din 13 voturi

Vrei să publici în "pana mea"?

trimite un articol pe adresa redacţiei şi vedem ce iese.

Pentru târgul de carte, angajăm distribuitori.
Condiţii mai mult decât rezonabile.

Miercuri, Mai 30, 2007, 08:29 PM 

România literară
     media: 4.94 din 16 voturi

Pana mea... se citeşte!

Iată cum un grup de tineri studenţi (mă rog, unii şi foşti sau foarte foşti studenţi) au transformat o înjurătură recentă într-un titlu de revistă decentă. Este vorba de o "revistă de l-i-t-e-r-a-t-u-r-ă de doi lei cincizeci", lunară, de 24 de pagini, apărută "sub egida miSterului culturii". Mister este şi cum este finanţată revista, dar, din surse neoficiale şi din pagina 3, am aflat că se lucrează fără patron, din bani adunaţi de ici, de colo, fără "spate asigurat": Pana lor e independentă....

....de citit în numărul 20 din România literară

Miercuri, Mai 30, 2007, 07:55 PM 

tiuk!
     media: 4.47 din 17 voturi


www.tiuk.reea.net

partener permanent 'n pana mea

Miercuri, Mai 30, 2007, 07:50 PM 

Octavian Soviany
     media: 3.65 din 23 voturi

Născut la 23 aprilie 1954 în Braşov

Studii:
- Şcoala generală nr. 15 – Braşov (1961-1969);
- Liceul „Andrei Şaguna” – Braşov (1969 – 1973);
- Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Filologie, secţia română-spaniolă (1975 – 1979). A terminat facultatea ca şef de promoţie. Din anul 2000, doctorand al Universităţii Bucureşti, specialitatea literatură română.

Ocupaţii:
- Profesor de limba română – Şcoala nr. 127 – Bucureşti (1979 – 1990);
- Redactor al revistei „Universul cărţii” (1990 – 1992);
- Redactor al revistei „Contemporanul – Ideea europeană” (1992 – 1994).
- Din 1994 – profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „ Mihai Eminescu ” Bucuresti. A mai fost intre timp redactor la revistele „Apostrof” şi „Viaţa românească”, muzeograf la Muzeul Literaturii Române, criticul cenaclului Euridice coordonat de Marin Mincu. Membru pe http://www.clubliterar.com/
Se numără printre coautorii Manualui de Literatură Română pentru clasa a XI-a si aXII-a aparute la Editura Niculescu .

S-a afirmat ca unul dintre cei mai apreciaţi comentatori ai fenomenului literar contemporan, prin sutele de cronici şi articole, publicate în reviste unde a fost mai bine de un deceniu titularul cronicii literare. A deţinut, în aceeaşi periodă, o rubrică despre cartea străină în revista Cuvântul. În articolele şi cărţile sale de critică a lansat concepte teoretice provocatoare (apocalipticul, cvasiliteratura) şi a contribuit esenţial (prin cronici, luări de cuvânt, prefeţe, lansări de carte) la afirmarea scriitorilor din promoţia 2000, fiind interesat de tot ce înseamnă experiment în literatură.

Debutul in revista: 1975, Echinox (Cluj) (simultan cu poezie şi critică). În adolescenţă a învăţat multe despre literatură de la poetul braşovean Darie Magheru.

Debutul editorial: Ucenicia bătrânului alchimist, Editura Dacia, 1983 (poezie)

Colaborări: „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Viaţa românească”, „Ziua literară”, „Cuvântul”, „Paradigma”, „Echinox”, „Amfiteatru” „Apostrof”,”Familia”, „Tomis” ,”Seine et Danube” (Paris), „Contrafort” (Chişinău).

Antologat în Poezia română actuală (Marin Mincu) şi Deliruri şi delire – o antologie a poeziei onirice (Ruxandra Cesereanu). Prezent în volumul colectiv Teatru, editat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti cu piesa Insula fericiţilor (2000).

Bursă „Soros” – dramaturgie (1993)

Organizatorul festivalului de poezie „Gellu Naum”, care se desfăşoară fără întrerupere din anul 2002 la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. Festivalul este deschis atât poeţilor consacraţi cât şi elevilor-poeţi.

Cărţi publicate:
POEZIE
Ucenicia bătrânului alchimist (Dacia 1983)
Cântecele desavarsirii interioare (Albatros, 1994)
Turnul lui Casanova (Pontica, 1996), cu o prezentare de Marin Mincu
Provincia pedagogica (Cartea româneasca, 1996)
Textele de la Montsalvat (Axa, 1997)
Cartea lui Benedict (Vinea, 2002), prefaţă Nora Iuga, postfaţă Nicolae Tzone.
Alte poeme de moda veche (Pontica, 2004)
Scrisori din Arcadia (Paralela 45, 2005), postfaţă Elena Vlădăreanu (nominalizată pentru premiul de poezie al USR)
Dilecta (Cartea Românească, 2006)
PROZA
Textele de la Monte Negro (Pontica,2003)
TEATRU
Strălucirea si suferinţele filosofilor (Ghepardul, 1992) – s-a bucurat de aprecierile regretatului Valentin Silvestru, exprimate într-o cronică din România literară. Spectacol-lectură la Theatrum mundi în regia lui Victor Ioan Frunză.
Cinci poeme dramatice, (Palimpsest, 2005), cu o prezentare de Ion Cocora
CRITICA
Textualism, postmodernism, apocaliptic 1 ( Pontica, 2000)
Textualism, postmodernism, apocaliptic, 2 (Pontica, 2001)
Experiment si angajare ontologica (Gramar, 2002)

Premii literare:
1994 – premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru volumul de poezie Cântecele desăvârşirii interioare.
2001 – premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, premiul revistei „Tomis”, premiul revistei „Poesis” pentru volumul de critică Textualism, postmodernism, apocaliptic.
2007 - premiul cititorilor revistei Observator Cultural pentru volumul Dilecta

contact: octavian_soviany@yahoo.com

Miercuri, Mai 30, 2007, 07:32 PM 

top - top - top Poezie
     media: 4.07 din 14 voturi

Nu cred în topuri. Prin urmare, nu am să mă conformez regulilor propuse de prietenii mei şi am să reţin, din numeroasele volume de poezie apărute în ultimii aproape 30 de ani, pe cele care mi-au atras atenţia, care mi-au devenit cărţi apropiate, fără a tenta însă la o clasificare a lor; nici nu văd cum ar putea fi operată aceasta, de vreme ce discutăm despre poetici diferite, stiluri diferite ş.a.m.d. Ordinea va fi, de aceea, strict alfabetică. (Bogdan Creţu)

1979-1989:

Emil Brumaru, Cântece naive, editura Cartea Românească, 1976
Nichita Danilov, Câmp negru, editura Cartea Românească, 1985
Leonid Dimov, Dialectica vârstelor, editura Cartea Românească, 1982
Cezar Ivănescu, La Baaad, editura Cartea Românească, 1979
Mircea Ivănescu, Poeme vechi, nouă, editura Cartea Românească, 1989
Virgil Mazilescu, Guillaume poetul şi administratorul, editura Cartea Românească, 1984
Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui, editura Cartea Românească, 1985
Nichita Stănescu, Noduri şi semne, editura Cartea Românească, 1982
Mihai Ursachi, Arca, editura Cartea Românească, 1979
Matei Vişniec, Oraşul cu un singur locuitor, editura Albatros, 1982

Miercuri, Mai 30, 2007, 07:24 PM 

Din însemnările unui cititor (Erasmus) la Bordeaux
     media: 4.47 din 17 voturi

Oana Cătălina Ninu (foto Cristina Vladu)

Când intri în „La Grande Bibliothéque” din campusul bordelez, rămâi complet blocat de afluenţa studenţilor, care mai de care cu laptopul personal, într-o atitudine de studiu relaxat. Dacă ai, totuşi, curiozitatea (şi, aş adăuga, imprudenţa) de a-ţi arunca ochii pe ecranele Apple, Compaq sau Toshiba, remarci cu surprindere că se vorbeşte pe messenger, se scriu mailuri, se downloadează muzici şi filme (de altfel, majoritatea studenţilor au căşti în urechi) – cu alte cuvinte, o adevărată sală de internet café transpusă în spaţiul, altădată rigid, al bibliotecii. (dez)Avantajele wireless-ului!
Pe de altă parte, în sălile de curs (întotdeauna pline), studenţii de la Literele franceze scriu cu conştiinciozitate zeci de pagini, încearcă să noteze aproape tot ce se spune în faţa lor, într-un gest aproape extrem de a „poseda” cursul (sau poate de a înţelege). La nivelul „licenţă”, nu ai de citit mai mult de patru cărţi, deşi în general ai doar două mari şi late – partea pozitivă, evident, este aceea că ai timpul să analizezi în profunzime operele în chestiune; abordarea materiei pe un secol sau un curent literar nu este istorică şi nici exhaustivă, studiezi timp de un semestru „Britannicus” de Racine şi „Essais, III-ème livre” de Montaigne, ignorându-i pe Corneille, Boileau sau alţi clasicişti (presupuşi a fi deja cunoscuţi din liceu). Facultatea îţi propune nişte opere şi nişte metode („commentaire composé” şi „disertation” pe care le exersezi de nenumărate ori şi la nenumărate cursuri şi examene), iar tu ai libertatea (dacă eşti dispus să faci cercetare) de a sonda în orice direcţie. În plus, îţi poţi alege cursuri de literatură contemporană, unde să dezvolţi o paralelă între „Les particules élémentaires” de Michel Houellebecq şi picturile sau fotografiile artistului Orlan sau să analizezi piesele de teatru ale scriitoarei Marie Ndiaye.
Contrar tuturor posibilelor aparenţe, se citeşte. Cărţile obligatorii din programă se citesc (orice student francez le are pe toate pe bancă din chiar prima zi de curs – cărţile se cunosc dinainte, totul este detaliat în broşura fiecărui an). Librăriile din centrul oraşului sunt întotdeauna pline, aştepţi la coadă ca să plăteşti o carte, deci există cumpărători. Cărţile de critică sunt, în general, peste 20 de euro, deci destul de scumpe, în comparaţie cu beletristica din colecţia de „buzunar” care nu depăşeşte 10 euro. Dacă vrei un roman best-seller de la Gallimard, Fayard ori Flammarion, vei avea surpriza ca peste câteva luni să îl găseşti în format „de poche” nu la 22 de euro, ci la 7,80. Librarii citesc şi, la foarte multe standuri de cărţi, găseşti bileţele colorate cu impresii şi recomandări. Se practică, de asemenea, lansările de carte şi turneele de lectură ale autorilor „cunoscuţi” prin toate oraşele Franţei, acestea adunând, de obicei, un număr impresionant de cititori (sau, măcar, spectatori). Şi încă ceva – cartea a devenit un obiect publicitar şi, de exemplu, într-o staţie de tramvai, aşteptând, priveşti afişele cu ultimul boom al unei edituri de prestigiu.
Convingerea generală a francezilor (născută, poate, din naţionalismul foarte pregnant) este aceea că în Franţa se cumpără cele mai multe cărţi. Şi se scrie (cel mai) mult. La fiecare „rentrée”, aproximativ 500-600 de romane ale autorilor francezi văd tiparul (aşadar, nu iau în calcul traducerile şi nici alte genuri literare în afara romanului). Cititorul nu poate fi decât absolut dezorientat. Evident, devine deseori victima marilor edituri, care dispun de mijloacele necesare promovării „produselor” proprii.
Revistele literare sunt aproape invizibile (şi pentru a nu generaliza, mă voi referi doar la prezenţa lor în Bordeaux), aşa că modalitatea cea mai frecventă de a cerceta „valoarea literară” a unui roman este (alături de micile îndrumări ale librarilor) aceea de a da un search pe google. De altfel, cărţile cumpărate pe internet pot avea discount-uri de 5% (maximul admis în Franţa, în librării), iar pe majoritatea site-urilor găseşti, alături de conţinutul celei de a patra coperte, diverse referinţe (în special decupaje din rubricile literare ale cotidianelor) care îţi pot da o idee despre cartea respectivă. Aşadar, se pare că revista literară pe hârtie a fost aproape înlocuită de revistele virtuale (spaţii alternative în care poţi reacţiona, cu secţiuni de comentarii şi bloguri), precum şi de coloanele prezente în marile cotidiane (uneori cu suplimente literare săptămânale) – pe principiul că dacă ajungi într-un fel sau altul în colţul dedicat literaturii există posibilitatea să citeşti articolul pentru ca, în continuare, să existe posibilitatea de a cumpăra cartea.
Cartea devine, din ce în ce mai mult, o industrie, dar o industrie care, în Franţa, păstrează limitele unei tradiţii şi ale unui cult. E chic să îţi poţi permite câteva volume din „Bibliothéque de la Pléiade”, să îţi decorezi un raft în aşa fel încât să-ţi uimeşti invitaţii, chiar dacă paginile cărţilor rămân aproape lipite, chiar dacă nu ai avut niciodată curiozitatea de a răsfoi măcar volumele cumpărate. Dar pe lângă acest „cititor” snob, există un altul, cititorul asiduu, cel care citeşte sistematic sau nesistematic, cel care deţine sau nu cunoştinţe de istorie literară, cel care pur şi simplu citeşte şi se interesează, în lipsa sau în prezenţa revistelor literare. Şi cred că în Franţa cartea păstrează, încă, statutul de „obiect sacru”, chiar dacă acest lucru se întâmplă, în principal, dintr-un fel de nostalgie şi dintr-un fel de orgoliu vizavi de Parisul ca revolută capitală culturală a lumii.

Marti, Mai 29, 2007, 10:04 PM 

Brumar se prezintă
     media: 4.16 din 19 voturi


Frati-miu e mai mic decât mine cu doi ani jumate. Aşa a început totul. Când la noi, în Timişoara, în Piaţa Operei, dormeau oamenii în corturi şi strigau toată ziua „Jos comunismu’”, „Jos Iliescu”, „Hai Munteanu, hai kilometru zero al democraţiei”, Muscu (îl cheamă Cătălin, da-i ziceam Muscu de la insistenţa de tânţar gonit cu care se milogea să-i dau să tragă din tutun, când eram în generală), deci frati-miu ăsta, Muscu, a cunoscut nişte nemţi veniţi din Berlin, din est, să se zgâiască la Rumunia proapăt eliberată, că ăsta, frate-miu Muscu, făcuse Lenau-schulle şi vorbea nemţeşte ca ei. Cam tregări nemţii ăştia, cu bocanci, cu plete, cred că fumau şi haş, dar până la urmă frati-miu ăsta a plecat cu ei, în Berlinul lor de est. L-au trecut ei graniţa, în portbagaj, că frati-miu ăsta, Muscu, n-avea viză. N-am mai auzit de el nimic.
Peste trei luni mă trezesc în faţa casei cu trei camioane cu crucea roşie pe ele. Venise Muscu, şofer pe un camion cu ajutoare, medicamente şi chestii pentru handicapaţi. M-am bucurat tare când l-am văzut, am plâns chiar, dup-aia l-am bătut rău, că bou’ n-avea carnet de şofer. Am lipit poza lui pe carnetu’ meu, că eu eram ziarist – cred că la „Timişoara” ori la „Gazeta de Vest” – şi nu-mi trebuia carnet. Pe vremea aia presa circula cu sticla de bere între picioare, la volan, miliţenii salutau respectuos, presa zâmbea înţelegător. Scria presa pe maşină, şi, de altfel, foarte curând, nici n-am mai avut maşină, că s-au nasolit vremurile de nu câştigam la ziarul „Timişoara” cât de perechea de pingele pe care o omoram într-o lună de ubicuitate prin town. Am descărcat ajutoarele (nu ştiu dacă erau expirate, eram inocenţi pe-atunci în sensul ăsta) la spitalele din oraş, şi la spitalul din Jimolia, un camion.
A plecat iar, a prins în Berlin unirea lor şi câştiga cinci sute de mărci pe lună reparând Daciile esticilor, că aveau Dacii. Imediat m-am făcut bişniţar de Dacii. După aia am adus o maşină mică de tipar, ca să-mi tipăresc singur operele, scosesem deja o carte de versuri, da’ lucram furibund şi mai aveam vreun metru cub de maculatură pe care, credeam eu, poporul o doreşte cu grăbire. Poporul însă habar nu avea, el căra rulmenţi la Istambul şi venea cu blugi Pyramida înapoi. În paralel, Gigi Becali creştea mai tare ca Făt-Frumos. Deja ducea camioane încărcate şi aducea camione încărcate. De diferenţă cumpăra Bucureştiul. Eu, prostu’, meşteream la rahatu’ ăla de maşină de tipar care nu voia să facă din prima cărţi şi auzeam deja poporu’ afară fierbând de nerăbdare. „Vrem cultură!” scanda fiert poporul acela al meu. Ce să fac? Păi m-am împrumutat şi am făcut tiparniţa să meargă. Asta era prin nouăzeci şi patru.
Am început să scot cărţi pentru doctori, ingineri, pocăiţi, musulmani, legionari democratici etc. Toţi trebuiau să apară cu grăbire. Cărţi urâte, prost şi repede făcute, că fiecare avea un popor în cap, care cerea Opera. Eu când mă uit pe fereastră ca să văd poporu’ meu ce mai face, că dacă mai rabdă – afară poporu nu-i. Îi găsesc la fereastra lui Petre Roman scandând „Nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem pe Roman să ne conducă, evident”. Atunci am plâns a doua oară. Seara m-am întâlnit cu Şerban Foarţă, cu Dan Ursachi şi cu Bodnaru şi am făcut cele mai frumoase cărţi din România.

Tipu’ care a scris chestia asta e Gabriel Timoceanu (Gabi, între noi), patronu’ editurii. N-are fente de patron, e băiat fain, poate cam prea fain. Omu’-i scriitor, dar de când a tipărit două volume de poezie (prin anii 90, aşa a zis, nu?), nu se mai lasă deloc publicat, deşi i-am spus – de nu ştiu câte ori – că eu cunosc o editură care scoate nişte cărţi superbe, care a luat un gramădoi de premii pentru ele, care are colecţii de poezie (aia elegantă, în care au apărut Foarţă, Şuşară, Tolcea, Ioan T. Morar, A. Bodnaru, Duşan Petrovici, Cărtărescu, Petre Stoica, R. Wagner, D.M. Cipariu, Ionică Flora), de proză („Ariergarda”), de artă (albumele lui Sliviu Oravitzan sunt... artă!), de medicină (aci am „împuşcat” până acum vreo cinci premii al Academiei şi încă altele, ale feluritelor instituţii), de istorie politică („Transatlantic”), de drept (în ţara strâmbilor), aşa..., unde ar putea fi publicat. Sper să-l scot, la un moment dat, chiar aci, la „Brumar”.
Fiindcă aţi aflat cum a început istoria editurii, sper că vă daţi seama că n-a stat nimeni să numere câte titluri au ieşit din tiparniţe, de la începuturi şi până azi, da’ vreo câteva sute bune tot sunt, după socoteala mea şi după urmele descoperite prin depozit. În ultimii doi ani şi mai bine, de când îs niscai şef (director editorial), am publicat 130 de titluri. E bine?
Una dintre părţile snăgoase ale „Brumarului” e că posedă tipografie. Una profi. La care s-a mai adăugat recent o sculă nou – PRESSTEK –, scumpă ca naiba, dar care tipăreşte... oglindă! Visul imaginaţiei, vorba aceea. Aşa că facem cum vor graficienii noştri. Avem patru. Toţi absolvenţi de Arte Plastice şi care mai de care mai inspirat şi mai dat în... graţiile muzelor. Loredana Tîrzioru, cu „ochiu-i” lucid, cu o nemulţumire veşnică în colţul gurii, cu un cap plin de idei care-i înfloresc pe copertele ori în corpul cărţilor, e şefă peste ei. Ei fiind Cristina Bobirică, Aurora Călin, Moldovan Szabolcs (ce tip... internaţional!). Sebastian Urlică (omu-i şi lider într-o trupă rock, are şi ureche muzicală, dar şi privire ageră) şi Gheorghe Stanjic (supranumit Gicu) se ocupă de layout.
Nu spun că noi am inventat bibliofilia în România (postrevoluţionară), dar dacă daţi o raită prin librării o să vedeţi cât de tare au început să semene – inclusiv ca format – cărţile de poezie ale altor edituri cu cele scoase de „Brumar”. Noroc că-i altu’ conţinutu’.
Ar trebui să scriu ceva despre „planuri de viitor”? Sau despre planul editorial? Nu mai am unde. Oricum, ne întâlnim la Bookfest, în iunie, şi-o să vedeţi pe rafturi cărţile... curg râu. Sau la www.brumar.ro Sau scrieţi-mi direct mie, ca vă spun ce şi cum. robiserban@yahoo.com
Să ne-ntâlnim în biblioteci, ce pana noastră!

Robert Şerban


Marti, Mai 29, 2007, 09:39 PM 

V. Leac
     media: 3.42 din 19 voturi


capitolul obligaţii


mi-am privit mîinile şi mi-am zis că este imposibil
acum îmi dau seama că totul a fost un ghiveci
măduţa îţi instala windous 98 pe calculatorul tău
care urma să-ţi aducă bani
eram atît de falşi ne comportam ca nişte studenţi la
actorie
am desfăcut o sticlă de vin şi am început să ne
analizăm vîrsta
am fumat şi am discutat despre efectul prăjiturilor
asupra profesiilor care solicită statul pe scaun
mi-ai spus că vei fi corectă cu mine c-o să împărţim
maşina pe din două
nimicurile astea provocatoare pentru tine
sînt de o importanţă capitală
dragostea noastră se dezvoltă în jurul unor prînzuri
copioase
sună a clişeu la fel ca orele noastre de intimitate

acum sînt într-un parc în faţa fabricii de confecţii
teba
în spatele meu într-un corcoduş
sînt trei copii care vorbesc despre ghiozdane
aproape toţi prietenii mei sînt singuri
am început să dau telefoane să mă apropii cumva de
realitate
pînă la urmă i-am lăsat pe copii acolo în corcoduş
şi am plecat să mă plimb
în 'boul roşu' am văzut un ţigan milostiv
mi-am zis c-o să mă plimb toată noaptea
prin oraşul ăsta poliglot
în 'dum-dum' m-am întîlnit cu un amic şi cu o tipă
roşcată
şi am început să vorbim despre huni
m-am mai plimbat o oră prin oraş în final am adormit
în staţia de tramvai sprijinit de un afiş pe care
scria : tot ce se dă

Duminica, Mai 27, 2007, 10:31 PM 

lansare Club A
     media: 4.53 din 15 voturi

Oana Cătălina Ninu, SGB, Cosmin Ciotloş, Alex Matei

Duminica, Mai 27, 2007, 04:20 PM 

Hasta la vista, baby ( ce zice Paula, profă de română)
     media: 1.91 din 11 voturi

revista pana mea: one more try, honey!

Există o zicere despre sex: cică rafinaţii folosesc pana, perverşii folosesc tot puiul.Am citit şi eu (Paula) revista Pana mea. M-am bucurat când am dat de ea, deşi n-am căutat-o. Cum a fost? La început, binişor. Pe urmă, de-abia încălzită, treaba a început să se sleiască. Cam pe la paginile cu topurile de poezie nouă şi nou-nouţă. Nu că nu mi-ar fi de folos, nefiind eu foarte la zi, o listă de autori de (pen)ultimă oră. Pe puţini-puţini i-am citit, de jumătate nici n-am auzit. Atunci, de ce-mi dau cu părerea? Fiindcă atunci când, după o serie de amanţi cam la fel (intelectuali-aspiranţi, salariu mediu, bovarici) care fac sex cam la fel, poţi spune că te pricepi la soiul ĂSTA de bărbaţi, chiar fără să ai pretenţii că te pricepi, în general, la sex. Aşadar, fără să mă pricep la poezia nouă, mi se întâmplă prea des să dau peste alcătuitori de topuri ca să mai vreau să trag învăţămintele necesare. Sunt convinsă că cei doi băieţi, Bogdan Creţu şi Claudiu Komartin , au fost cât se poate de bine intenţionaţi. Au cules cu grijă volumele, au adulmecat şi triat, ca doi adolescenţi culegând flori de câmp aceleiaşi iubite. Dar, ce să-i faci, iubita asta e hârşită, se apropie de criza vârstei de mijloc şi nu se mai extaziază la asemenea gesturi. Poate dac-ar avea curaj băieţii să-i propună un threesome, ar încerca-o şi pe asta, dar nu, nu flori-fete-filme-sau băieţi. Ce să le faci însă, ei se luptă cavalereşte. De fapt, aproape toţi semnatarii rubricilor adoptă aerul ăsta nobil. Aş zice eu: mai degrabă împăciuitor, cumpănit până la a fi mic burghez. Cum că literatura tânără nu e un standard. Ok, maaare lucru! Cum că să nu ne mai lamentăm, fiindcă se citeşte! Dar asta e o opinie, nu e informaţie. Cât se citeşte? Şi de ce, dacă mă duc în librărie, nu dau de cărţile voastre? Pentru că n-aveţi timp să vă ocupaţi de ele? Poate că nici nu le-aţi scris încă? Pentru că sunteţi prea ocupaţi să semnaţi mai multe articole în propria voastră revistă (Cosmin Ciotloş, Bogdan Creţu, Oana Cătălina Ninu, etc) ? OK. Fie cum vreţi voi. Mi-au plăcut totuşi câteva texte. Chiar dacă n-aveau nimic nou şi proaspăt. Designul e şi el nasol. Poate mai încercaţi. Altfel, cum spuneam, în loc de a mă înfiora sub pana voastră, mă veţi lăsa rece, nepătrunsă şi scursă ca un pui decongelat şi prea repede scos din cuptor.
posted by bellettrixxx at 2:16 PM on May 25, 2007

http://bellettrixxx.blogspot.com/2007/05/exist-o-zicere-despre-sex-cic-rafinaii.html

Miercuri, Mai 23, 2007, 07:30 PM 

Nu mai suntem nici noi foarte tineri
     media: 4.55 din 20 voturi

Voi fi, chiar de la început, sincer: discuţiile care ţin cu tot dinadinsul să disocieze „tinerii” de „bătrânii” literaturii mă lasă indiferent. Indiferent, spun, şi nu furios, nu enervat, nu agasat, nu plictisit. Partizanatul, la fel ca şi îngăduinţa, compromite. Asupra acestei chestiuni, ar cam fi deja cazul să luăm imediat distanţă şi să apelăm, măcar acum, la legităţile de bun-simţ ale tabuului. Una câte una, în fond, toate inepţiile mărunte au sfârşit astfel: sub carapacea etanşă a unei tăceri înţelepte. Sau – cel puţin – inteligente.
Îmi veţi răspunde că o asemenea dualitate e întru totul necesară şi oricând sesizabilă. Ei bine, eu o consider, ca în matematicile elementare, insuficientă şi nu tocmai clară. Numărătoarea nu se opreşte, slavă Domnului, la doi. Cum v-ar suna propunerea zâmbitoare de a lua în calcul un termen ca „foarte bătrân” ? Puţin ultragiant, poate, dar şi ceva mai încărcat de admiraţie, mai misterios şi mai şoptit. Dacă mai trăieşte, retrasul & discretul J.D.Salinger ar trebui să fie, în clipa asta, foarte bătrân. Cine se încumetă, însă, să ridice piatra ?
Iar dacă aş pune, grăbit, în pagină o etichetă ca „foarte tânăr”, nu ştiu dacă stâlpul infamiei nu o va aştepta direct. Şi dacă nu cumva se va sufoca într-o pletoră de sinonime parţiale: pueril, infantil, puber, neştiutor, naiv, imatur, neîncercat ş.a.m.d. Pe de altă parte, formularea din titlu ascunde, aproape de fiecare dată, un eufemism de toată frumuseţea. Şi, tocmai de aceea, o nostalgie căreia cu greu i-am putea găsi termen de comparaţie. De unde regretele ? De ce atât de constante şi de previzibile ? De ce, în cele din urmă, acel „foarte” ?
Pentru că există aici o nuanţare de care nici un binarism din lume nu e capabil. A fi ceva mai mult decât tânăr ţine simultan şi de altceva decât de o strictă contorizare a anilor. O atitudine. O anume nonşalanţă. O superbă lipsă de precauţie. O concizie vecină cu autismul. O intuiţie care-şi pretinde demonstraţii nesfârşite. E celebră ficţiunea biografică din jurul pistolarului Billy the Kid. Prima sa răfuială l-a avut drept victimă pe unul dintre cei mai temuţi cowboy ai vesticului secol al nouăsprezecelea. În faţa tuturor avertismentelor, Puştiul a tras un singur foc şi a rostit trei vorbe: Is that so ? Habar nu avea că nu va fi ultima sa crimă încrustată pe ţeava revolverului, că zeci de şerifi îl vor căuta mereu de departe şi-l vor evita sistematic de-aproape. Când a aflat toate astea, a devenit o pradă cu mult mai uşoară.
Reader the Kid. Mi se pare cea mai nimerită definiţie pentru un critic literar. Foarte tânăr sau nu.

Cosmin Ciotloş

Miercuri, Mai 23, 2007, 01:47 PM 

Ştiri
     media: 4.82 din 11 voturi

- "Pana mea" se vinde, cum am promis, la Cărtureşti şi în pasaj (metrou - Universitate).

Costă 2,5 lei (cinci suluri de hârtie igienică -alegerea vă aparţine).

Cei care vor aduce alte obiecţii justificate
(în top până acum: tiparul, corectura şi numărul "mic" de colaboratori)
primesc gratuit un exemplar de colecţie (cu înjurăturile preferate ale redactorilor scrise de mână).
Ceilalţi, tot gratuit, varianta demo. (pana_mea2007@yahoo.com)

- Iulia Balcanaş are blogul ei propriu şi personal: http://fata-mamii.blogspot.com/

Miercuri, Mai 23, 2007, 01:36 PM 

Miruna Vlada
     media: 3.33 din 15 voturi



http://mirunavlada.wordpress.com
(în curând la Cartea Românească - Pauza dintre vene)
http://blog.360.yahoo.com/blog-h9LuuhA8crRia8d7OWIlk4BbfFu4

miruna17vlada@yahoo.com

Miercuri, Mai 23, 2007, 04:13 AM 

Alex Matei
     media: 4.63 din 16 voturi

Eseist, profesor de literatură franceză la Universitatea Spiru Haret , critic literar.
Bursă doctorală la Paris 2003-2006.
Consilier editorial la editura Leda din Grupul Editorial Corint. 32 de ani.

Miercuri, Mai 23, 2007, 02:53 AM 

Avem fotograf!
     media: 4.19 din 21 voturi

Cosmin Ciotloş, Oana Cătălina Ninu şi un cristian la un foc de tabără

Foto: Cristina Vladu

Marti, Mai 22, 2007, 10:14 AM 

se va găsi
     media: 5.00 din 10 voturi

Profesioniştii sunt peste tot...

"pana mea" se va găsi de azi doar la Cărtureşti, în pasajul de la Universitate,
iar de mâine şi în librăriile Humanitas

(plus Muzeul literaturii şi Vasiliada)

Duminica, Mai 20, 2007, 06:55 PM 

Bogdan Creţu
     media: 4.49 din 33 voturi


(născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este lector la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. Doctor în filologie, cu distincţia magna cum laude, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, editura Timpul, Iaşi, 2005 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul pentru debut al revistei „Convorbiri literare”); Matei Vişniec – un optzecist atipic, Editura Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi, 2005 (Premiul pentru debut al „Ziarului de Iaşi”, nominalizat la Premiul pentru debut al revistei „România literară”), Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană. Editura Timpul, Iaşi, 2006. Peste 230 de articole, cronici literare, eseuri, studii, la majoritatea revistelor de cultură din ţară. Rubrici permanente: Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare, Contrafort, Ziarul de Iaşi. Colaborează frecvent la: Observator cultural, Transilvania, Tribuna, Dacia literară etc.

bogdancretu@yahoo.com

Duminica, Mai 20, 2007, 06:44 PM 

Sonetul. Rondelul. Levantul
     media: 4.56 din 16 voturi


"Pentru că – lucrul nu s-a observat încă – Mircea Cărtărescu recompune aici mai degrabă decât o istorie a literaturii, un adevărat excurs genologic. Găsim, desigur, forme fixe ca glosa ori sonetul. Dar cu mult mai pregnant, dacă suntem atenţi, dăm la tot pasul peste o sumedenie de forme laxe: genul lui Eminescu, genul lui Bacovia, genul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu. Ştiţi, fireşte, mai bine ca mine. Toţi sunt reduşi la un soi de matrice formale singulare pe care numai şi numai caracterul nesistematic le-a făcut să nu se generalizeze. Ori, cu alte cuvinte, lipsa unei maşinării care să repete neîncetat algoritmul. Altminteri, putem vorbi degajat despre forma relativ fixă a Luceafărului, a Plumbului, a Nodului & semnului.
În mai mare măsură decât aceastea, însă, ajutată şi de nume, şi de valoare, şi de orizontul de aşteptare, specia levantului s-a născut şi o duce bine de ceva vreme încoace. Mai mult ca sigur, nu va avea urmaşi legitimi, ca rondelul. Nu se vor mai publica, vreodată, levanturi. Dar pariez că multe cărţi îi vor împărtăşi arcuirea sprâncenelor. Chiar fără să-şi dea seama."

Cosmin CIOTLOŞ

Duminica, Mai 20, 2007, 04:57 PM 

Ştefania Mihalache
     media: 4.33 din 18 voturi






M-am născut în Braşov, în 2001 am absolvit Facultatea de Filologie din acelaşi oraş după care am petrecut un an la Budapesta făcându-mi studiile de master la Central European University. Există o legătură strânsă între această perioadă şi romanul meu de debut Est-falia. Am publicat poezie, proză, eseuri în reviste ca Vatra, Interval, Familia, Tiuk!.
În 2004 m-am mutat în Bucureşti unde, mai ales după debut, am continuat cât am putut să împletesc activitatea literară (am colaborat cu recenzii la Observator Cultural) cu existenţa cotidiană tradusă mai ales în joburi 9 to 5.
În prezent am un job mult mai bun şi lucrez la al doilea roman.

Duminica, Mai 20, 2007, 02:59 PM 

Ioana Morpurgo (Baetica)
     media: 4.23 din 22 voturi





s-a născut la Dunăre pe unde umblă melcii. asta în 1980. apoi a terminat facultatea de litere din Bucureşti (română-engleză) şi masteratul de antropologie culturală genial de la SNSPA. face parte din grupul literar "Fracturi". a publicat un roman - fişă de înregistrare (Polirom 2004) şi alte multe poezii, articole, etc. în prezent trăieşte în Anglia, unde scrie, dansează şi creşte o fetiţă.

Duminica, Mai 20, 2007, 10:35 AM 

Claudiu Komartin
     media: 3.50 din 32 voturi

n. 1983, la Bucureşti


Debut editorial cu volumul de versuri
Păpuşarul şi alte insomnii (Vinea, 2003),
pentru care a primit mai multe premii.
A mai publicat Circul domestic (Cartea Românească, 2005)
şi a tradus din limba franceză romanul Suflete cenuşii,
de Philippe Claudel (2007). Activitate publicistică în Vatra,
Adevărul literar şi artistic, Tribuna, Cultura, Caiete critice (2003-2007).
Selecţii din poemele sale au fost traduse
şi publicate în franceză, germană, slovenă, sârbă şi coreeană.

ckomartin@yahoo.com

Sambata, Mai 19, 2007, 10:39 PM 

la radio
     media: 4.71 din 14 voturi


Elena Vlădăreanu şi
Cosmin Ciotloş la "Timpul prezent"

16 mai Radio România Cultural

Sambata, Mai 19, 2007, 05:55 PM 

coperta nr 1
     media: 4.77 din 22 voturi

Sambata, Mai 19, 2007, 07:53 AM 

Cărtureşti
     media: 3.86 din 14 voturi



Cărtureşti, venim!

căutăm distribuitori în următoarele oraşe:

Craiova, Constanţa, Focşani, Timişoara, Rm. Vâlcea, Ploieşti. Plus Bucureşti.

condiţii foarte avantajoase.

Sambata, Mai 19, 2007, 07:29 AM 

demo
     media: 4.75 din 12 voturi


Varianta demo a primului număr poate fi solicitată la

se livrează gratuit!

Sambata, Mai 19, 2007, 07:13 AM 

Nu avem pagină pentru sumar
     media: 4.80 din 10 voturi

Numărul 1, mai 2007

pag 3 Alex Matei - Cartea ca obiect de consum

pag 4 - poeme de Oana Cătălina NInu şi V. Leac
- Iulia Balcanaş - Castel(l)e cotidiene

pag 5 - poeme Domnica Drumea
- răspunsuri anchetă - Elena Vlădăreanu

pag 6-7 Miruna Vlada - interviu cu Octavian Soviany

pag 8 foileton Ştefania Mihalache

pag 9 - Ruxandra Cesereanu - Biblioteca mea...
- r.a. Andrei Codrescu

pag 10 - Miruna Vlada - Quijote cafe
- Iuliana Dumitru - new entry

pag 11 - Cosmin Ciotloş - Nu mai suntem nici noi...
- Ionuţ Sociu - new entry
- r. a. adi urmanov

pag 12-13 cronici semnate de Bogdan Creţu (2000 de semne)
şi Cosmin Ciotloş (500)

pag 14 Biblioteca de poezie (Ciotloş -Levantul, Creţu - Elefantul promis)

pag 15 uncristian - Da, citesc, mai lasă-mă-n pace!
r.a. Sorin Gherguţ

pag 16 Top 10 poezie Creţu

pag 17 Top 10 poezie Komartin
r.a. L. Antonesei

pag 18 SGB - poem
Komartin - Fiţe literare
Oana Cătălina Ninu - Din însemnările unui cititor...

pag 19 Dan Lungu - Cititorii cărţilor mele
r. a. Oana Ninu

pag 20 Ioana Morpurgo- Ali şi Nino

pag 21 Profa de romană (Noemi Kozma)
poem de Florin Partene

pag 22- 23 tiuk sumarul nr 14

pag 24 Editoriada - R. Şerban - Brumar se prezintă

Sambata, Mai 19, 2007, 07:05 AM 

Cosmin Ciotloş
     media: 4.00 din 22 voturi

Este cronicar la România literară. A colaborat, prin articole sau răspunsuri la anchete în Cuvântul, Orizont, Suplimentul de cultură, Cultura. A participat la concursul de creaţie PROMETHEVS, organizat de Fundaţia Anonimul la Sfântul Gheorghe, în 2004. Coordonator, începând din august 2005, al colecţiei underground no name. În aceeaşi colecţie i-a apărut în mai 2005, carnetul de poezie Branlete (câteva din biografiile poetului rus E. Uşilania). Student în anul al III-lea la Facultatea de Litere din Bucureşti.

cosminciotlos@yahoo.com


Sambata, Mai 19, 2007, 05:55 AM 

Oana Cătălina Ninu
     media: 3.48 din 27 voturi

Oana Cătălina Ninu (2 mai 1985) –

volumul de debut „Mandala” (Vinea, Bucureşti, 2005);
Premiul Naţional „ Mihai Eminescu ” pentru debut;
Premiul de debut „Iustin Panţa”;
Premiul I la Festivalul „Prometheus” (2004) etc.;
Facultatea de Litere, anul al III-lea;
bursă Erasmus la Bordeaux, Franţa (2006-2007)
o_ana_cata@yahoo.com

Sambata, Mai 19, 2007, 05:49 AM 

ionuca
     media: 3.46 din 13 voturi

http://rainbowbooks.mostly-harmless.ro/2007/05/12/ce-pana-mea/

Ce “Pana mea”…
Saturday ~ May 12th, 2007 by ionuca Posted in Dilemateca & Co

Evident ca stiu de “Pana mea” de la luciat. Nu imi venea sa cred ca o revista de literatura poate sa aiba un titlu asa de glumet, de “din popor”. Ei bine, uite ca se poate. Iar dupa ce am citit revista, pot sa spun ca titlul i se potriveste de minune!
Pana mea se prezinta in felul urmator: “o revista de l-i-t-e-r-a-t-u-r-a de doi lei cincizeci/ apare lunar sub egida miSterului culturii”. Eh, ce ziceti de asta? Eu am zambit. Revista are 24 de pagini presarate cu poezii, interviuri - unele lungi, altele continand doar cateva intrebari la obiect, topuri [de poezie, in numarul asta], recenzii de carte [duuuh], articole despre carti/starea literaturii, precum si alte asemenea minunatii.
O chestie care ma bucura nespus este formatul. In sfarsit o revista care imi incape in ghiozdan/geanta. Am stat cu frica-n san pana cand am vazut ca formatul este acela al unui ziar. “Noua Literarura” e asa misto, dar e ingrozitor de mare/lata. Trebuie sa o duc in mana peste tot pentru ca nu incape in ghiozdan si mi-e mila sa o indoi.
Apoi mai imi place aerul asta de underground pe care il are. Ma bucur ca am cumparat-o si am citit-o cand inca nu multi stiu de ea; it makes me feel good Am citit revista in urmatoarele locatii: in statia de metrou de la Stefan pe cel Mare, pe scari; in metrou; in fata la TNB; am rasfoit-o putin si in B52, dupa ce s-a terminat concertul Byron si am terminat-o de citit acasa. Am plimbat-o peste tot Iar acum, la final, pot sa spun ca per total, revista e faina. Bine, asta nu inseamna ca am fost total de acord cu anumite articole de acolo.
De exemplu, am ridicat din spranceana la articolul lui Alexandru Matei,Cartea ca obiect de consum, in care spune ceva de genul asta: “Tot atunci s-a nascut cartea din ziua de astazi pe care o putem defini ca o combinatie dintre un obiect cool, frumos sau sexy, cu un design urban, cu niste reliefuri si cu o combinatie de efect intre mat si lucios si un titlu cat mai aproape de un slogan publicitar . […] Asa a ajuns cartea sa faca parte cu succes din sistemul obiectelor societatii de consum: un gadget pe care iti place sa-l ai si sa-l expui, un obiect a carui functionalitate a fost deturnata […].” Si mai zice domnul Matei si alte chestii, dar ma rezum la atat. Nu inteleg de ce e rau ca atunci cand imi cumpar o carte, sa vreau sa fie una de calitate? Prefer sa dau mai multi bani pe o editie ingrijita, cu o coperta frumoasa, cu pagini albe, poate cu un font mai jucaus, decat sa cumpar aceeasi carte intr-o editie cu pagini galbui, cu o coperta ca vai de ea si sa risc ca inca de la prima citire sa ii zboare foile in toate directiile. Ma gandesc acum la cartile de la Rao care sunt asa de frumoase! Am in mana Lupul de stepa, iar coperta are exact acea “combinatie de efect intre mat si lucios” de care zicea domnul Matei. Ei bine, mie imi place. Mi se pare ca ii da un aer mai rafinat. La fel arata si cartile din colectia Seria de autor de la Humanitas, cartile de la Cartea Romaneasca, unele dintre cartile din colectia Ego.Proza de la Polirom. Nu mi se pare nimic rau in asta; din moment ce toate lucrurile tin sa evolueze, nu e normal ca grafica cartilor sa evolueze si ea, sa avem carti bune si frumoase? Dar, pe de alta parte, mi-e mila de cei care cumpara cartile doar pentru ca “arata bine”. Mi se pare cel mai superficial criteriu de a cumpara/alege o carte…
Apoi m-a mai suparat putin o afirmatie a Iulianei Balcanas, din articolul Castel(l)e cotidiene: “Cand ati descoperit ultima oara pe cont propriu o carte sau un autor? Fara recomandari - convergente din presa, de la prieteni sau de pe net. Din momentul in care literatura a devenit ceva “popular” si “glamourous”, societatea retea ne-a transformat din cititori in consumatori. Exemple? Cat cuprinde… as incepe cu Coelho si as incheia cu recenta colectie Cotidianul.” Uf, uite ca eu prefer sa dau bani pe o carte care mi-a fost recomandata de cineva sau la care am citit o recenzie buna, decat sa “descopar” pe propria mea piele un autor, un titlu. Asa l-am descoperit pe Bukowski si regret asta si pana in ziua de azi. Mi-ar fi placut mult mai mult sa imi fi spus cineva de el si despre stilul lui, decat sa descopar asta de una singura. Si mie imi place nespus aceasta “panza de paianjen” literara. E bine ca lumea citeste si vorbeste despre carti. Nu asta vrem, de fapt? Nu vrem sa iasa cititorii in fata, sa ii vedem, sa ii pipam, macar virtual? Nu vrem sa se termine odata cu toata prostia asta cu “nu se mai citeste ca pe vremuri”? Iar apoi, de cand e literatura ceva “popular” si mai ales “glamourous”? Numai cand rostesc cuvantul ala mi se strepezesc dintii, iar mintea mea nu poate nicicum sa faca legatura intre cei 2 termeni. Cum arata literatura glamourous? Chiar sunt curioasa…
Lasand aceste probleme existentiale la o parte, singurul articol care chiar mi-a displacut a fost cel al Ioanei Morpurgo - Ali si Nino, Shakespeare nu e mort. Mi s-a parut un articol prea “inveninat”. Trebuie sa fie si un alt mod, unul mai elegant, de a-ti manifesta nemultumirea si frustrarile. Pacat, din poza pare o tipa chiar simpatica
Si acum, la sfarsit, am si eu o MARE rugaminte:ii rog pe cei din redactie sa gaseasca un corector Cuvinte despartite aiurea “che-stiune; Du-mnezeu”, foarte multe litere mancate si alte greseli de typing “c scriitorul, nu oare a avea, corerenta, ipostaze ale ului, neconventioanle, pasisa-tabloid” si aveti grija la numele autorilor: pe aceeasi pagina [9] a aparut si Sallinger si Salinger, cu referinta la acelasi autor, evident. Oricum, astea sunt chestii marunte… revista e faina, ce pana mea!

Sambata, Mai 19, 2007, 05:40 AM 

Ştiri
     media: 2.67 din 9 voturi

- cât de curând primul număr va ajunge şi-n Cărtureşti, unde va avea loc şi următoarea lansare

- Octavian Soviany şi-a făcut blog http://360.yahoo.com/octavian_soviany

- de la numărul 2, schimbăm tipografia

Sambata, Mai 19, 2007, 05:34 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 11 voturi

A apărut Pana mea.
Din nefericire, tiparul e mizerabil
Oricum, vă rog să o cumpăraţi: e un act de mare curaj -
o revistă culturală editată pe banii lor de SGB şi un cristian.

(Marius Ianuş - http://hyperliteratura.reea.net/?p=1293)

Sambata, Mai 19, 2007, 05:27 AM 

lansare în Club A
     media: 4.45 din 11 voturi

17 mai
lansarea oficială a revistei "pana mea"

Oana Cătălina Ninu, SGB, Cosmin Ciotloş

Sambata, Mai 19, 2007, 05:14 AM 

pana mea
     media: 4.50 din 14 voturi

pana mea
- o revistă dedicată Angelei Marinescu
- o publicaţie de literatură. valabilă, viabilă şi vandabilă
- o poveste, o echipă, un plus underground
- o întâlnire amânată între doi lideri: Ianuş şi Ciotloş
- o formă/formulă coerentă, combativă, creativă de supravieţuire literară
- acţiune şi autori, tehnică şi tactică

De ce să ne-ascundem după deget? Am ratat puţin startul. Revista era programată pentru 1 aprilie, a apărut pe 2 mai. Tiparul nu ne avantajează momentan, corectura nu e tocmai ok. Iar, surprinzător, lumea literară nu pare să dea importanţă unei noi reviste. Unde au fost drăgăşelele de reporteriţe care roiesc pe la "serbările" literare? Aseară n-am văzut picior de astfel de duduiţă. Ei, şi? Practic, cam de peste tot ni se şopteşte că n-o să rezistăm. Fie pentru că nu avem de gând să o punem în vânzare decât în locurile chiar ok (Cărtureşti, Humanitas, Muzeul Literaturii, pasajul de la Universitate), fie pentru că pare o revistă pentru prieteni. Unele voci încearcă să sugereze că prezenţa unui autor cu mai mult de două materiale într-un număr este păguboasă şi ilustrează din plin lipsa colaboratorilor. Aţi văzut până acum o casă de pariuri literare să dea faliment?Nu, nu vă cred că n-aţi mai văzut o casă de pariuri literare! I-aş sfătui pe sceptici să se orienteze mai mult pe aspectul de plus underground pe care-l dezvoltăm prin parteneriatul cu tiuk! Dar de-acum nu-şi mai au rost declaraţiile. Jocul a început. Măcar la nivel de intenţie am mişcat puţin lucrurile. Lansările s-au făcut progresiv, blogul no_name a funcţionat. Rămâne să vedem ce mutări căştigătoare vom găsi pentru Târgul de carte. La pariu că vom găsi câteva inedite (peisajul literar ne permite). Cât despre concurenţă, mă repet, concurentul primului număr este numărul doi. Pentru că, orice s-ar întâmpla, am intrat în competiţie de plăcere şi putem ieşi oricând vom găsi altceva mai bun de făcut. Ah, ca să nu uit, anunţăm deja că, deşi vom lua vacanţă pentru iulie şi august, ne-ntoarcem în septembrie cu un număr despre Litere (Facultatea de litere din Bucureşti - o istorie personală - cenacluri, poveşti, portrete, generaţii). Nu s-a mai făcut aşa ceva. Şi câţi ar fi putut să o facă deja, dacă nu aveau impresia că..! Ce spun aici? Vând subiecte? Nu, domnilor, pun rămşag că la următoarele şase numere vom avea cel puţin o surpriză. Doar să ni se pară că mai merită făcută. Par agresiv? Posibil. M-am trezit în lumea asta literară, am luat multe şuturi în fund şi pur şi simplu aş fi vrut să duc gunoiul printr/o redacţie, măcar să mi se dea şansa de a avea o pagină pe mână. Cine să mi-o dea? Aşa că, frustrat fiind, m-am pus pe scris, am terminat un fel de roman, Morţii Mă-tii îi zice, gata să-mi duc obsesiile până la capăt. La ce v-aţi mai putea aştepta de la un astfel de om?

Sambata, Mai 19, 2007, 05:01 AM 

librăria Vasiliada
     media: 4.82 din 11 voturi



pe bulevard, de la Universitate spre Unirii

Sambata, Mai 19, 2007, 04:57 AM 

Muzeul Literaturii
     media: 5.00 din 10 voturi


se vinde la Muzeul Literaturii

Sambata, Mai 19, 2007, 04:56 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 13 voturi



SGB cu pana'n mână

Sambata, Mai 19, 2007, 04:55 AM 

pana mea
     media: 4.62 din 13 voturi



CC şi unc

Sambata, Mai 19, 2007, 04:53 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 16 voturi


Oana Cătălina Ninu, Cosmin Ciotloş, SGB, Marius Ianuş

Sambata, Mai 19, 2007, 04:52 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 15 voturi



Schimbaţi tipografia!!!!!!!!!!

de la numărul 2, Mariuse, păcat că de la nr 2

Sambata, Mai 19, 2007, 04:51 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 15 voturi

Oana, Cosmin şi Marius

plus primul exemplar din pana mea

Sambata, Mai 19, 2007, 04:49 AM 

pana mea
     media: 4.76 din 17 voturi



Marius Ianuş, Cosmin Ciotloş, un cristian

pariu pe pana mea!

Sambata, Mai 19, 2007, 04:48 AM 

2 mai
     media: 4.54 din 13 voturi

2 mai 2007
pana mea există

Sambata, Mai 19, 2007, 04:47 AM 

pana mea
     media: 4.75 din 12 voturi

Ninule, asta-i varianta fără corectură?

Sambata, Mai 19, 2007, 04:46 AM 

pana mea
     media: 4.83 din 12 voturi



Ce pana mea citeşti, batrâne?

Sambata, Mai 19, 2007, 04:44 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 12 voturi



ce pana mea a ieşit aşa şters gri-ul ăsta?

Sambata, Mai 19, 2007, 04:43 AM 

pana mea
     media: 4.64 din 11 voturi

E a noastră...

zice spartanul

Sambata, Mai 19, 2007, 04:42 AM 

pana mea
     media: 4.58 din 12 voturi

Asta-i pana mea!

Sambata, Mai 19, 2007, 04:41 AM 

pana mea
     media: 4.64 din 11 voturi

pana mea ...se vede!

Sambata, Mai 19, 2007, 04:40 AM 

pana mea
     media: 4.58 din 12 voturi


Oana şi pana noastră scoasă cu o lună întârziere

Sambata, Mai 19, 2007, 04:38 AM 

pana mea
     media: 4.82 din 11 voturi

stă şi singură...pe cap

Sambata, Mai 19, 2007, 04:37 AM 

pana mea
     media: 4.77 din 13 voturi


2 mai 2007 apare pana mea

cu fix 22 de ani după ce s-a născut
o_ana ninu

Sambata, Mai 19, 2007, 04:36 AM 

pana mea
     media: 5.00 din 10 voturi



N-arată tocmai cum ne-am fi dorit, dar ...

Sambata, Mai 19, 2007, 04:34 AM 

avem revistă
     media: 5.00 din 10 voturi



Există!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sambata, Mai 19, 2007, 04:33 AM 

pana mea
     media: 4.54 din 11 voturi


Oana Cătălina Ninu lansează "pana mea"

în muzeul generaţiei 2000 de la desant

Sambata, Mai 19, 2007, 04:32 AM 

pana mea
     media: 4.54 din 11 voturi



Oana Cătălina Ninu şi Elena Vlădăreanu

Sambata, Mai 19, 2007, 04:30 AM 

stingerea
     media: 4.67 din 12 voturi


se dă stingerea. desant, 14 mai, muzeul generaţiei 2000.

Sambata, Mai 19, 2007, 04:29 AM 

desant
     media: 4.00 din 11 voturi


pana mea la desant
14 mai

Sambata, Mai 19, 2007, 04:28 AM 

pana mea
     media: 4.08 din 12 voturi



6 cumpărători la prima lansare oficială...

Sambata, Mai 19, 2007, 04:26 AM 

lansare la Biblioteca Sadoveanu
     media: 4.67 din 12 voturi



11 mai, Biblioteca Metropolitană Sadoveanu

Sambata, Mai 19, 2007, 04:24 AM 

pana mea
     media: 3.68 din 19 voturi



SGB şi Robert Şerban.

pariul celor 20.000 de exemplare 'n pana mea

Sambata, Mai 19, 2007, 04:22 AM 

pana mea
     media: 4.30 din 10 voturi



la Radio Cluj

Sambata, Mai 19, 2007, 04:20 AM 

pana mea
     media: 4.80 din 10 voturi



de ce pana mea să stăm pe tuşă?

Sambata, Mai 19, 2007, 04:18 AM 

începe să circule
     media: 4.90 din 10 voturi



pana mea pleacă spre Bucureşti

Sambata, Mai 19, 2007, 04:16 AM 

pana mea la Steaua
     media: 2.40 din 10 voturi



Oana Cătălina Ninu şi Ruxandra Cesereanu

Sambata, Mai 19, 2007, 04:15 AM 

pana mea
     media: 4.10 din 10 voturi



Ştefania Mihalache şi Alex Matei

Sambata, Mai 19, 2007, 04:14 AM 

pana mea
     media: 3.82 din 11 voturi


Iulia Balcanaş

Sambata, Mai 19, 2007, 04:12 AM 

se citeşte
     media: 5.00 din 12 voturi

Sambata, Mai 19, 2007, 04:10 AM 

pana mea
     media: 2.77 din 17 voturi



Bogdan Creţu, Ionuţ Sociu,

Oana Cătălina Ninu, Cosmin Ciotloş

Sambata, Mai 19, 2007, 04:09 AM 

pana mea
     media: 2.81 din 16 voturi



Oana Cătălina Ninu, Claudiu Komartin , SGB,

Alex Matei, Ştefania Mihalache,

Bogdan Creţu, Cosmin Ciotloş, un cristian

Sambata, Mai 19, 2007, 04:07 AM 

pana mea
     media: 3.08 din 13 voturi







Oana Cătălina Ninu, SGB, Claudiu Komartin ,

Ştefania Mihalache, Alex Matei,

Bogdan Creţu, Cosmin Ciotloş

Sambata, Mai 19, 2007, 04:05 AM 

Ionuţ şi Dan Sociu
     media: 2.20 din 15 voturi



două pariuri câştigătoare

Sambata, Mai 19, 2007, 04:02 AM 

pagina de mijloc
     media: 4.46 din 13 voturi

Bogdan Creţu şi Cosmin Ciotloş

'n "pana mea"

Sambata, Mai 19, 2007, 03:59 AM 

SGB
     media: 4.18 din 11 voturi

SGB citind din "pana mea"
(Cluj)

Sambata, Mai 19, 2007, 03:55 AM 

Rareş Moldovan
     media: 3.77 din 13 voturi

Rareş Moldovan

Sambata, Mai 19, 2007, 03:53 AM 

din redacţie
     media: 4.42 din 12 voturi

Cosmin Ciotloş, Iuliana Dumitru, Oana Cătălina Ninu

Sambata, Mai 19, 2007, 03:51 AM 

la Muzeu
     media: 4.56 din 9 voturi

deocamdată la Muzeu. urmează să.

Sambata, Mai 19, 2007, 03:46 AM 

interviu la Radio Romania Cultural
     media: 4.89 din 9 voturi

16 mai

la Timpul prezent ...cu Elena Vlădăreanu, Cosmin Ciotloş

Sambata, Mai 19, 2007, 03:24 AM 

Pana mea
     media: 5.00 din 14 voturi

Casa de Pariuri literare prezintă
revistă de l-i-t-e-r-a-t-u-r-ă de doi lei cincizeci
apare lunar sub egida miSterului Culturii


Redactori (în ordine alfabetică):

Cosmin Ciotloş
Claudiu Komartin
Oana Cătălina Ninu
SGB
Octavian Soviany
un cristian

Redactori asociaţi:

Bogdan Creţu
Alex Matei
Mihail Vakulovski
Miruna Vlada

Machetist

Marius Ianuş

pana_mea@yahoo.com

Vineri, Mai 11, 2007, 01:44 AM 

Stefan Manasia
     media: 5.00 din 10 voturi

felicitari. a plăcut pînă şi clujenilor boemi, în pana mea!
(www.clubliterar.com)

Vineri, Mai 11, 2007, 01:41 AM 

Radu Vancu
     media: 5.00 din 11 voturi

Revista e buna. Felicitari, strangeri de mana. Sunt prieten cu primul ei cumparator.
(www.clubliterar.com)

Joi, Mai 10, 2007, 09:55 PM 

pana mea
     media: 5.00 din 11 voturi

Joi, Mai 10, 2007, 09:31 PM 

lansare Sadoveanu
     media: 4.80 din 10 voturi

11 mai
Biblioteca Metropolitană Sadoveanu
urmează Desant, Club A, Cărtureşti...
de la 17.00

LANSARE
"Pana mea"
Oana Cătălina Ninu, Cosmin Ciotloş

Joi, Mai 10, 2007, 09:28 PM 

Poiana lui Mayuma
     media: 2.75 din 12 voturi

Pana mea, a ta şi a cui o citi-o

Un Cristian m-a informat că ar fi apărut deja primul număr din revista Pana mea. Titlul e ciudat rău, şi de cumpărat se poate cumpăra la librăria din faţa muzeului Literaturii. Oricum Cristian e un soi de Saşa Pană al Cenaclurilor de la Litere, e singurul editor de reviste de avangardă, al colecţiei No name, al unor antologii etc, http://no_name.ablog.ro/ şi e amestecat în nu mai ştiu cîte proiecte culturale. De citit, de urmărit.

(Iulian Băicuş)

Joi, Mai 10, 2007, 09:15 PM 

Cosmin Ciotlos, un cristian
     media: 4.89 din 9 voturi



ce pana mea citeşti, bătrâne?

Joi, Mai 10, 2007, 09:14 PM 

Cosmin Ciotlos, Oana Catalina Ninu, SGB, Marius Ianus
     media: 4.78 din 18 voturi


la ieşirea din tipografie

Joi, Mai 10, 2007, 09:12 PM 

Cosmin Ciotlos, Oana Catalina Ninu
     media: 4.40 din 10 voturi



două pene

Joi, Mai 10, 2007, 09:10 PM 

Cosmin Ciotlos
     media: 4.56 din 9 voturi

Ce pana mea avem aici ?!

Joi, Mai 10, 2007, 09:09 PM 

Ciotlos si Ninu
     media: 4.40 din 10 voturi

pana mea, pana mea

Joi, Mai 10, 2007, 09:07 PM 

Ciotlos si Ninu
     media: 5.00 din 9 voturi

avem revista

Joi, Mai 10, 2007, 09:04 PM 

Pana mea - Ciotlos si Ninu
     media: 4.67 din 9 voturi

Oana Cătălina Ninu - 'n pana mea

Miercuri, Mai 9, 2007, 05:24 PM 

http://luciat.wordpress.com/2007/05/09/test-3/
     media: 3.83 din 12 voturi

„Pana mea”Posted May 9th, 2007 by Categories: reviste

Pana mea

E o revista literara noua, din care abia a iesit primul numar. Se gaseste de cumparat la chioscul din fata Muzeului Literaturii. Costa 2,5 lei. Are un blog. E facuta de mai multi tineri, printre care Un Cristian (cel care a tot scos un fel de carti artizanale, underground – eu n-am vazut niciodata vreuna, zic si eu din auzite ). El spune ca se vrea a fi „o revista din punctul de vedere al cititorului”. Articolul in care o spune se cheama „Da, citesc, mai lasa-ma-n pace!” Evident ca mi-a placut la nebunie titlul asta. Exact asa cred ca i-as raspunde si eu unui reporter care face o ancheta pe strada.
Ma enerveaza toate anchetele astea de nu pot sa spun, si toate strigatele de alarma si bocetele ca a disparut cititorul de pe lume si trrrebuie neaparat adus inapoi. Ma scot din minti mustele astea agasante care tot biziie in jurul bietilor oameni si-i pisalogesc ca de ce nu citesc. Evident ca citeste lumea, da’ citeste ce vrea muschii ei si in nici un caz cu sentimentul ca face vreun act de eroism ca sa salveze cultura. N-am niciodata chef sa discut despre soarta culturii, in schimb ma apuca de multe ori un chef nebun sa trancanesc despre o carte sau alta. Presupun ca sint multi cititori ca mine.
Cred ca de-aia mi-a placut revista, ca vorbeste despre carti si cititorii lor. Despre Christina Domestica, Derapaj, Lucrari in verde si altele, pe scurt, mai multe pareri. Topuri de poezie. Octavian Soviany zice ca el ar fi multumit sa aiba 500 de cititori. Dan Lungu se mira ca il citesc batrinii. Ruxandra Cesereanu isi descrie biblioteca ei „ca un tort de bezele si ciocolata”. Adrian Urmanov zice ca Elena Vladareanu e „cea mai dusa” cititoare pe care o cunoaste el si ca de atita citit o sa se strice la cap. O profa de romana e fericita ca apuca macar pe la miezul noptii sa se bucure de citeva pagini din Cruciada copiilor. In fine, o gramada de oameni trancanesc despre ce apuca sa citeasca si ce le place.
Pe ici pe colo sint presarate poezii – chiar in limita suportabilitatii, nu e una din revistele alea care sa toarne tone de poezii pe capu’ tau pina te apuca dracii. Culmea culmilor pentru mine, chiar le-am citit! Regret, dar trebuie sa marturisesc ca de obicei sar fara probleme paginile cu poezii din reviste, n-aveti decit sa va oripilati.
Mai e si povestea unui faliment de cafenea literara: „Quijote” din Bistrita, „afacere” a Ioanei Bradea. Te doare sufletul sa vezi ca un loc dragut, cu carti, obiecte frumoase, muzica, evenimente gindite etc. a disparut ca n-a reusit sa atraga clienti. Pe urma afli ca patroana il deschidea la ce ora voia ea, ca daca avea chef sa scrie nu mai aducea berile la masa, ca se purta ca acasa la ea. Pai, sincer, nici eu n-as mai fi trecut pe-acolo! Sint burgheza si comoda si nu mi-e deloc rusine de asta. Deja m-am cam obisnuit sa aiba lumea grija de mine si de confortul meu cind ma duc intr-o cafenea, librarie sau o combinatie. Pe alea care ma streseaza cu prea marea lor personalitate le ocolesc.
Apropo, chioscul ala de la Muzeul Literaturii e o rusine! Sa faca cineva un pustiu de bine si sa le roage frumos si respectuos pe doamnele alea sa aseze cartile cum trebuie pe rafturi, ca risti sa-ti rupi gitul tot sucindu-te sa descifrezi titluri de pe cotoare puse de-a-ndoaselea. E o harababura de necrezut, cu teancuri aruncate in toate partile, fara nici o ordine. Indiferent de cit cistiga doamnele alea, daca tot stau pe-acolo si pierd timpul, cum de nu le vine asa, natural, sa faca putina curatenie?! Nu sint nici eu gospodina lu’ peste, da’ pe cuvint de onoare ca m-as apuca sa aranjez un pic, macar de rusinea oamenilor care intra!
Asa, si ce voiam sa mai zic: imi pare rau ca n-am zis nimic de revista „Noua literatura”, aia condusa de Luminita Marcu, dar am gasit tirziu si greu primele doua numere si pe urmatoarele (nici nu stiu cite au mai aparut) nu le-am vazut. E misto si asta. Dupa cum imi place si „Dilemateca”, fara discutie. Impreuna chiar fac o treaba buna, acopera destul de bine domeniul care ne intereseaza pe noi, cititorii neimplicati in vreun grup sau altul. Eu le-as vrea la pachet. Si as vrea sa aiba si „Noua literatura” un blog. Macar sa anunte naibii pe el cind a aparut un numar si de unde poti sa-l cumperi – daca mai arunca cineva si citeva hint-uri despre ce contine numarul respectiv, si mai bine. Hai ca nu e greu!
A, am vazut pe blog ca n-au dus decit 10 exemplare din „Pana mea” la Muzeul literaturii! Si ca trebe convinsi oamenii aia ca o sa se cumpere, ca sa ia mai multe exemplare. Ma rog, normal, ca e la inceput… Imi pare rau ca n-am energie sa fac eu o librarie-cafenea, ca ar fi frumos acolo si ordine si reviste misto la discretie si as deschide la ora fixa si as amenaja un colt prietenos PENTRU FUMATORI si berea ar fi rece si nu v-ar stresa nimeni niciodata cu vreun exces de personalitate. Din pacate pentru voi, n-am atita energie, trebuie sa va multumiti cu ce aveti


pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Linkuri

album foto

Blog Status

Vizitatori:270.262
Insemnari:194
Comentarii:42

Arhiva

  • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare