Joi, Septembrie 6, 2007, 07:54 AM 

septembrie - un 'act de prezenţă'
     media: 4.20 din 10 voturi

Protestul iniţiat de Vic şi Luciat a fost un succes şi un semn clar că blogosfera poate conta. Lista considerabilă de reacţii (iarăşi am căutat cu privirea câteva reporteriţe celebre) e o dovadă că atât de "dăunătoarele" bloguri sunt şi bune la ceva. Printr-un simplu act de prezenţă, o mână de oameni au schimbat percepţia despre rolul unui blog de cititor şi, printr-o lectură publică, au dezamorsat "bombele" cu acoperire naţională ale unei televiziuni. Fără să obţină ceva, fără să sensibilizeze pe cineva din forul decizional, gestul a uimit prin simplitatea şi bunul simţ care l-au caracterizat. Plecaţi la casele lor, participanţii vor continua să citească, să scrie şi să posteze pe bloguri. Viaţa lor şi a cărţilor lor va curge înainte, chiar şi fără emisiuni culturale televizate, pentru că, se ştie de multă vreme, televiziunea n-a reuşit să distrugă filmul, ce să mai vorbim despre cărţi!

Apariţia familiei Cărtărescu contează mult mai mult. Solidaritatea faţă de o emisiune sau faţă de un set de valori culturale trece, dacă e s-o privim strict jurnalistic, pe plan secund. Deşi, acesta era însuşi scopul pentru care au venit. E aproape o legitimare a blogului în literatură, chit că, uite, chiar în acele zile blogul cu pricina se transforma în site. Fără să arunc acum cu vorbe, venirea lui Cărtărescu la acest prostest aduce blogul de cititor în actualitatea literară (o actualitate în care se spune că interpretează un rol oarecum exotic) şi-i dă importanţa unui act gazetăresc autentic. Cum s-o neglijezi? Diferenţa dintre legitimaţia de presă a unui "jurnalist cultural" şi un blog oarecare (deşi nu vorbim despre un blog oarecare, ci despre unul care şi-a câştigat singur statutul de lider şi acum şi-l certifică) a fost ştearsă. Ceea ce Vic şi Luciat au reuşit este subiect de primă pagină pentru orice revistă de cultură care se respectă.
Ca şi în alte dăţi, Mircea Cărtărescu e în primele rânduri. Ca unul care ştie cum se creşte şi se impune o generaţie (cenaclu, antologie, debut în revistă), ca teroretician al recentelor audiobook-uri (vezi "Cuvinte împotriva maşinii de scris"), iată-l şi de această dată într-o zonă "neoficială", în "gaşca" cititorilor. Ar putea face oricând o emisiune (comparabilă cu Serata lui Iosif Sava sau cu Profesiunea mea, cultura a lui Manolescu), sunt sigur că o astfel de experienţă l-ar reinventa. Dar încă nu s-a găsit televiziunea care să-i propună acest lucru. Şi asta pentru că, iată, în loc să-şi reducă numărul exagerat de salariaţi, televiziunea strămăşească îşi elimină categorii de public.
Cât despre bloguri, revin, e suficient ca un singur mare scriitor să dea tonul şi printr-un blog personal şi vom avea surprize (vă gândiţi la ce mă gândesc şi eu?). Prejudecăţile legate de "moda" sau, mai aplicat, de "sindromul youtube" s-ar spulbera imediat. Sunt lucruri care cresc şi dezvoltă un întreg sistem de promovare. A-l nega din start, e mai primejdios decât a-l privi fără rezerve. Nu mă îndoiesc, însă, că cei care azi îl contestă, într-o zi îl vor folosi cu încăpăţânare. Semne bune, destule. Asta neînsemnând că, acceptându-l, bloggerul devine automat scriitor. Curios, varianta inversă pare în acest moment mai dificilă.

Felicitări, Luciat! Bravo, Vic! Mulţumiri, a câta oară?, Mircea Cărtărescu! Era nevoie.

Da, fireşte, "pana mea" a fost pe-acolo.


Joi se închide "Cafeneau Erotică" din Twice, un proiect pentru care toţi cei trei organizatori( Miruna Vlada, Octavian Soviany şi Paul Radu) merită felicitări.

Numărul 3 din "pana mea" ar fi bine să apară odată cu site-ul oficial. Momentan, prin sprijinul lui Andrei Ruse, există un blog oficial, complementar celui redacţional şi acestui blog. Ideea este clară: pe site se postează şi reclamă, blogul redacţional nu are această funcţie comercială, iar http://pm.ablog.ro va rămâne o amintire frumoasă. Ca şi prima serie a revistei.
Pentru numerele 3-5, din lipsa doritorilor de abonamente, vom inaugura seria "revistei atipice" (periodicitatea nu va fi elementul definitoriu, important este ca principiul "numărului care contează" să funcţioneze). Apelurile repetate la distribuitori au rămas fără efect (deşi toată lumea ar avea de câştigat). Prin urmare, regula de bază va fi: apariţia unui număr se va face după ce din numărul anterior va fi fost vândut cel puţin 50% din tiraj. Ceea ce, cu ajutorul turneului de lectură, nu are cum să dureze foarte mult. Figurează printre pariurile de start şi nu-l putem omite. Revista trebuie să se vândă.

Veţi găsi câteva modificări faţă de formula obişnuită. Nume noi, semnături variate, rubrici diverse. În sine, structura acestei serii e gândită pe episoade. Vă veţi convinge la sfârşit.

Propunând un parteneriat cu ROcultura, încercăm un turneu cu mult peste ce am început în luna mai. Iar festivalul literar underground (aţi văzut lista celor unsprezece oameni din proiect în sondaj) va fi organizat la sfârşitul lunii octombrie în Club A. Nu e decât primul proiect iniţiat de revistă, care va încerca să atragă atenţia şi asupra altor segmente de promovare.

Proiectele aflate în derulare sunt pe drumul cel bun. Videobook - ul Oanei Ninu (volum integral filmat în lectura autoarei) şi alte două bloguri din bloggame, avansează. Mai în glumă, mai în serios, revista atinge încet şi sigur obiectivele pe care şi le-a propus. Rămâne de văzut dacă şi moftul subsemnatului, de a fi inventat un premiu pentru ea, să se îndeplinească. Dar acesta este doar un moft, nu se ia în calcul!


Chiar dacă tentaţia de a ieşi din specificitatea literară este tot mai invocată, revista îşi va păstra linia propusă. Am spus-o şi pe mail, puteţi trimite materiale, dar nu există garanţia că vor fi şi acceptate. Cu riscul de a deveni nesuferiţi. Ştiu că unii s-au supărat, dar cel puţin această revistă e concepută să fie citită cap-coadă. Ceea ce presupune unitate. Este un puzzle, nu un mozaic. Demostraţia se amână pentru numerele care vor veni. Iată de ce, nu putem accepta orice şi, sună paradoxal, pe oricine (indiferent de nume). După cum, lucrurile care nu merg se elimină de la sine.

Dar despre toate acestea de-abia începem să vorbim, ce pana mea!






un cristian,
cică redactor şef (preferam antrenor)


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
    pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

    Cautare


    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Linkuri

    album foto

    Blog Status

    Vizitatori:267.723
    Insemnari:194
    Comentarii:42

    Arhiva

    • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare