Luni, August 13, 2007, 10:10 PM 

Pana mea - 'înaintaşii' (Ştefan Manasia - Revista Tribuna, nr 115, 2007)
     media: 4.84 din 25 voturi

Pe urmele venerabilului domn Ftiriadi
Ştefan Manasia

Vă mai amintiţi de Micul Ftiriadi? Nu, nu la personajul caragialian mă refer, ci la foaia volantă cu acelaşi nume produsă & promovată pe holurile Literelor bucureştene de Un Cristian (Cristi Cosma). În fiecare număr al liliputanei reviste, scoase la xerox, Cristi – pe-atunci studinte în biblioteconomie – a promovat cîte un (foarte) tînăr scriitor: luînd-o cu ani buni înaintea epocii, vedea în autor o posibilă „afacere”, iar în manageriatul literaturii actuale o posibilă sursă de „venit”. Entuziasmul cronic, veţi vedea, nu l-a părăsit nici azi.
Cam în aceeaşi vreme (pe 1 ianuarie 2002) apărea primul număr al revistei Fracturi sub direcţia lui Marius Ianuş. De fapt, primul proiect coerent, ambiţios şi valoros al generaţiei 2000. Fracturi-le au propus un număr de tineri poeţi şi prozatori de real talent, avînd în comun, pe lîngă apetitul pentru frondă & scandal, cultul autenticităţii, al imediateţii, al hiperrealismului, noţiuni rudimentare de hipertext, de marketing literar. Revista conserva, de asemenea, ceva din profilul psihologic al directorului ei: tipărită pe hîrtie de ziar şi împestriţată cu desenele lui Silviu Gherman îmi aduce aminte de vechiul Jurnal SF, avînd ca şi acela mistica tehnologiei şi a unui onirism uşor demodat – oare cîţi puşti au cumpărat JSF la începutul anilor ’90?; promova rubrici distincte dedicate băşcăliei, umorului terestru asemenea Academiei Caţavencu sau revistelor şcolăreşti manufacturate; încuraja sponsorii generoşi – sublimi, dar absenţi cu desăvîrşire în acei ani – să-şi facă reclamă în paginile sale vii & deştepte. Evident că, fără a avea „spatele financiar” asigurat, falimentul a aşteptat-o la colţ. Nu îndeajuns de repede însă pentru ca tinerii autori să rămînă şi obscuri, ei fiind de-a dreptul luaţi în braţe de edituri ca Vinea (poeţii) sau Polirom (prozatorii). Primii paşi fuseseră făcuţi, restul e istorie (literară). Mă întreb şi azi ce s-ar fi întîmplat dacă proiectul Fracturi ar fi fost sprijinit la timp de uniunea Bătrînilor, condusă la acea dată de dl. Uricaru, dacă revista ar fi găsit propria nişă pe piaţă: elaborată extrem de şmecheros, cu lipici la adolescenţi, probabil că ar fi adus mai multe servicii literaturii române decît obositele programe şcolare.
Spiritul ludic & literatura „deschisă”, dezinhibată a tinerei generaţii aveau să lovească din nou, de data aceasta la Arad. Grupaţi sub umbrela „Celebrului Animal”, junii scriitori Leac, Lazurca, Măduţa şi Khasis au reuşit să tipărească numerele savuroase ale revistei Ca şi cum pe cont propriu, culegînd admiraţia şi invidia confraţilor.
Am amintit aici Micul Ftiriadi, Fracturi şi Ca şi cum, poate singurele reviste literare din ultimii ani care – realmente şi ce iresponsabil cuvînt – m-au încîntat. Am văzut în ele prea puţin din cabalele, socotelile, grija pentru imagine ale scriitorilor consacraţi şi mult mai multă literatură scrisă de dragul literaturii, pentru prieteni, pentru cititorii cei mai tineri. Ceva din filonul efemeridelor avangardiste – de la urmuz la alge şi de la unu la pula – s-a conservat şi distilat la început de mileniu în publicaţiile „neoavangardiştilor” (aşa cum, peiorativ, i-au numit unii pe 2000işti).
Asumîndu-şi uneori, inevitabil, şi ridicolul şi amatorismul (pentru că nimeni nu s-a născut învăţat), consider că cele trei reviste au deschis o breşă în mentalitatea jurnalistică şi în publicistica literară de la noi. O anume lejeritate a discursului a pătruns pînă şi în cel mai scorţos săptămînal (România literară), altele au învăţat de la fracturişti tehnica scandalului, a polemicii cu armamentul greu – al criticii – din dotare (Cultura a format cea mai redutabilă echipă de critici din ultimul val de scriitori), altele duc mai departe principiul hedonist al literaturii calde, de plăcere, însă nicidecum frivole (Versus-m, Noua literatură, Pana mea). Cu o formulă redacţională întinerită, Cuvântul are de dus mai departe proiectul elitist, performant propus de profesorul Mircea Martin şi, totodată, campania de a deschide gustul pentru lectură cititorilor celor mai tineri (aşa cum redacţia condusă de Răzvan Ţupa încearcă în cadrul Premiilor revistei Cuvântul pentru liceeni).
La Cluj, am aşteptat după 2000 (de cînd directoratul a fost preluat de Horea Poenar) o revigorare a proiectului echinoxist. Revista Echinox a reuşit să provoace o vie polemică în mediul universitar local, a realizat un Dicţionar ce reconturează o paradigmă şi reconfigurează critic istoria grupării, de la finele anilor `60 pînă în prezent. Cîteva din vocile strălucite ale ultimei generaţii, ce activează în domeniul eseisticii, cronicii literare, poeziei etc. s-au lansat pe trambulina echinoxistă. Subfinanţarea, permanentul conflict cu Universitatea fac însă ca vocea noului Echinox să nu se audă cît şi cum ar trebui.
Un destin în oglindă, asemănător cu al longevivului Echinox, pîndeşte şi mai recenta Verso, revista girată de optzecistul Ion Mureşan, ce promitea o radicalizare a discursului critic în publicistica clujeană.
Am lăsat mai la urmă Tribuna dar, oricît îi voi deranja pe unii, o voi prezenta în acelaşi context. Cu echipa întinerită (din 2003), aproape dublîndu-şi numărul de pagini, îmbogăţindu-şi rubricatura şi atrăgînd, anual, noi colaboratori, Tribuna reuşeşte să fie cea mai substanţială şi cea mai citită revistă a Clujului. Sub patronajul acesteia se desfăşoară şedinţele "Clubului de Lectură", unde au citit cei mai valoroşi scriitori tineri ai Clujului, publicaţi ulterior în revistă. Cîteva din numerele tematice, ingenios gîndite de Oana Pughineanu au atras mînia proletară a marilor oameni din judeţ.
În redacţia ultimei sosite pe piaţă, a revistei Pana mea, îi reîntîlnim pe Micul domn Ftiriadi (alias un Cristian, alias Cristi Cosma), iar la departamentul „grafică, efecte speciale ” pe anarhistul îmburghezit Ianuş. Editorul, pesemne cu dare de mînă & molipsit de entuziasmul celor doi, este tînărul poet SGB (pseudonimul lui Bogdan G. Stoian). Cum revista a reuşit să-şi apropie încă de la primul număr nume cu rezonanţă din literatura actuală (de la Octavian Soviany la Ruxandra Cesereanu, de la Alex Matei la Dan Lungu, de la Bogdan Creţu la Cosmin Ciotloş, de la Domnica Drumea la Claudiu Komartin ) nu putem decît să-i urăm succes şi aceeaşi selecţie riguroasă a colaboratorilor şi pe viitor. Iar dacă va ajunge pe tarabe, la chioşcuri, dacă va şti să-şi identifice targetul printre studenţi şi liceeni, va avea cu siguranţă şi viitor.
Altfel ne va rămîne fixat în memorie încă un mic moment plăcut al marelui – şi niciodată îndeajuns istoricizat – Avangardism. Micul Ftiriadi probabil că acum mustăceşte şi are de ce.. -->

Tribuna, 16-30 iunie, 2007

Luni, Iulie 9, 2007, 09:56 PM 

Pana mea...unde e? (Bogdan Hrib)
     media: 3.56 din 9 voturi

Azi am vazut pentru prima data in viata mea un exemplar din PANA MEA (numarul 2 / iunie). Auzisem multe, dar nu vazusem. Uff, eternele probleme de comunicare...Asa incat sa o luam pas cu pas:1. am cautat caseta tehnica - voiam sa trimit si eu cateva carti spre recenzare. Nu am gasit-o. Ma poate ajuta cineva? Cine e redactor sef? etc...2. am citit mai atent si am gasit blogul (http://pm.ablog.ro/)- super simpatic, dar tot n-am gasit o adresa...3. pe pagina 2 gasesc un Top Blog Literar. Cu surprindere la pozitia 9 se scria despre acest blog. Surprins e putin spus - nu credeam ca sunt atat de citit (cu suparare am constatat ca saptamana trecuta aproape mi s-au injumatatit cititorii. Am scris putin si prost? Au inceput vacantele?)4. lume cunoscuta - terorista si white noise, Vakulovski si Diana Geacar (pe unde mai esti Diana acum? voiam sa mai discutam de unele proiecte... - la fel, caut o adresa...)5. o colectie de selectii de bloguri care de care mai literare si culturale si diverse si cu de toate... oare cat timp mi-ar lua sa le caut, citesc, inteleg, judec pe toate?6. de pe la pagina 3 incep sa ma isterizez - Polirom si Cartea Romaneasca peste tot! Sa ma ierte Dumnezeu ca nu sunt invidios (ba sunt, da' numai un pic!), problema e ca am si eu cativa autori romani si nu stiu cum sa-i arunc pe piata - pe la Criticii noi si vechi de prin gazete...6. as vrea sa mai aduc tineri scriitori la noi in colectia LIT (daca ati auzit de ea...) si nu stiu cum sa le zic celor de la PANA sa ne mai bage si pe noi in seama. Ar trebui sa mai comentez pe la ei pe blog? Sau sa le fac o cerere oficiala?7. Iulia Balcanas - avem si colectii academice: Comunicare/Media si Sociologie. Ai ceva pentru noi? Sau poate un roman? Expresia McScritorii mi se pare simpatica. Bietul domn Ritzer cu McDonaldizarea lui ar fi foarte fericit. Felicitari, domnisoara.8. duelul Alex. Matei vs. Ang. Marinescu - beton, as zice. Bomba de final: "Schimb, din nou, registrul." (Ang. Mar.)9. apoi in pag 7 - replica. Si caseta lui Tupa.10. pag. 8 - Stefania Mihalache, unde vei publica al doilea roman?11. am obosit, asa ca sar:12. ancheta De ce migreaza autorii de la o editura la alta? e la fix, pacat ca a fost "rezolvata" rapid. Poate va mai continua. afirmatiile de tipul:Intre o casa de editura cu 300 de exemplare tiparite si un blog cu 400 de vizitatori zilnic, prefer a doua varianta.mi se par periculoase si usor inexacte. Sunt edituri care tiparesc 300, altele 1000, altele (putine) 2000 ex. Noi in LIT am tiparit 1000. Cred ca este onorabil. Si mai cred ca blogul si cartea tiparita sunt complementare si nu concurente.Dar poate ma insel.13. Felicitari, Calin Vlasie. In clasamentul editorilor romani (oameni, nu firme) l-as aseza in top 3!14. Salut, Sorin Stoica. Te-am cunoscut si am editat impreuna (cu proful tau de la Jurnalism si cu o grupa de studenti) un volum simpatic Televizorul in Micul Infern. Ma bucur ca ne-am cunoscut. Si cine stie cand ne vom revedea...acolo!15. In Best of 1979 - 2007 la POEZIE apare un volum editat de noi (pe vremea Tritonicului de Cluj) - Stefan Manasia / Amazon si alte poeme (2003)16. Buna, Ionuca. Ce mai faci?17. Uff, acum a aparut si Corint...Asta-i... (si eu cu cine votez?)

foto:"pana mea" la liceul Coşbuc (Cosmin Ciotloş, Oana Ninu, SGB)

http://tritonicnews.blogspot.com/2007/07/pana-meaunde-e.html (Bogdan Hrib)

Marti, Iunie 26, 2007, 03:53 PM 

nr 176, 21 iunie 2007 (Dilema Veche)
     media: 4.88 din 17 voturi

Pana mea, încă o revistă...

Un semn în plus că literatura românească este tot mai încăpătoare, mai variată şi mai dinamică este şi faptul că, în ciuda lipsei de audienţe publicistice (reduse, în cea mai mare parte, tot la fondul comun de scriitori-cititori), încă mai apar reviste. Cea mai nouă revistă de literatură este Pana mea, un fel de Şi Mai Noua Literatură, în măsura în care vîrsta scriitorilor care colaborează aici pare să nu aibă limite inferioare, mulţi dintre aceştia fiind debutanţi (sau nici măcar) şi, în majoritate, poeţi. Ca să preiau un clişeu de marketing, Pana mea (un alt proiect aparţinînd neobositului Un Cristian) este o revistă literară de nişă: scriitorii foarte tineri scriu despre ei înşişi, îşi afişează e-mail-urile, au blog (http://pm. ablog.ro), sînt înfrăţiţi cu revista web tiuk! într-o încercare de a fluidiza cît mai mult comunicarea dintre ei şi cititori/alţi scriitori. Pana mea este, dacă vreţi, interfaţa de hîrtie a unui site literar unde scrie şi este invitată să scrie junimea literară a momentului. Marele neajuns al revistei este că pare o revistă făcută de ei pentru ei, cumva autosuficientă, dar să nu fim cîrcotaşi, este o revistă de generaţie şi, cel mai important, lucrurile demne de citit sînt mai multe şi mai atractive decît în revistele literare consacrate (avem în acest moment cîteva zeci de reviste literare fantomă, moarte de mult şi lăsate să bîntuie prin peisajul ruinat al publicisticii culturale). Iată ce am citit cu plăcere în nr. 2, pe iunie: ancheta „De ce migrează autorii de la o editură la alta?“, împărţită în două: pentru editori şi pentru scriitori consacraţi şi nedebutaţi (editorii ar trebui să citească cu atenţie ce spun scriitorii care, însă, ar trebui să fie ceva mai destinşi şi mai puţin fatalişti, că doar sînt tineri, ce pana mea!), topuri ale blogurilor literare (citez din articolul lui Constantin Vică: „Scriitorul fără editor este un blogger pierdut. Trecînd în mediul digital, el uită să-şi asigure textul, intervenţiile. Da, despre proprietatea intelectuală este vorba şi despre multiplele moduri de a licenţia un blog. Mulţi nici nu-şi dau seama că-şi asumă responsabilitatea pentru ce scriu, dar ceea ce scriu nu e în proprietatea lor. Ci a celui ce le oferă spaţiul de exprimare. Sau pică automat în domeniul public, de unde oricine poate extrage orice şi îl poate trece în proprietatea personală. Dacă mîine aş edita un roman din ceea ce citesc pe bloguri, m-aţi da în judecată? Poate da, dar nu veţi cîştiga.“), ultimele două scurte interviuri (cel puţin aşa spune poeta) ale Angelei Marinescu (de citit măcar fragmentul în care vorbeşte despre relaţia cu Mariana Marin), proză de Ştefania Mihalache (mai bună decît romanul de debut) şi de Alexandru Vakulovski (tot aia), poeme de Marius Ianuş, Dan Sociu, hose pablo ş.a., cronici de Bogdan Creţu şi Cosmin Ciotloş (atenţie la băieţii ăştia, sînt buni), o scrisoare pentru Sorin Stoica a Ioanei Morpurgo (din păcate, spiritul minunatului scriitor care a fost Sorin Stoica deja s-a pierdut, acel amestec de generozitate, toleranţă, talent, umor, bun-simţ şi modestie pare astăzi o imposibilă ciudăţenie), continuă topurile cărţilor de proză şi de poezie românească (pe decenii) alcătuite de scriitori (în acest număr, Octavian Soviany şi Radu Vancu), un interviu inedit cu Gheorghe Crăciun luat de M. Vakulovski în iarna lui 2001, cu multe afirmaţii pe care scriitorul şi le-a revizuit între timp.

Marius Chivu

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=176&cmd=articol&id=5968

Marti, Iunie 19, 2007, 06:54 PM 

Dilema Veche vă recomandă...
     media: 5.00 din 12 voturi



Citiţi numărul 2 al revistei Pana mea, revistă misterioasă şi greu de găsit, mai ales pentru interviul inedit din 2001 luat lui Gheorghe Crăciun de Mihai Vakulovski, pentru „Scrisoarea pentru Sorin Stoica“ a Ioanei Morpurgo (Băeţica) şi pentru interviul lui Alexandru Matei cu Angela Marinescu. Chiar dacă revista nu se numeşte Mama mea… (Simona Sora)
Dilema Veche, nr 175, 14 iunie 2007
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=175&cmd=articol&id=5911

Miercuri, Iunie 13, 2007, 07:37 PM 

Pana mea...se citeşte! (în România literară, nr 20)
     media: 5.00 din 15 voturi

Iată cum un grup de tineri studenţi (mă rog, unii şi foşti sau foarte foşti studenţi) au transformat o înjurătură recentă într-un titlu de revistă decentă. Este vorba de "o revistă de l-i-t-e-r-a-t-u-r-ă de doi lei cincizeci", lunară, de 24 de pagini, apărută "sub egida miSterului culturii". Mister este şi cum e finanţată revista, dar, din surse neoficiale şi din pagina 3, am aflat că se lucrează fără patron, din bani adunaţi de ici, de colo, fără "spate asigurat": Pana lor e independentă. Tot de ici, de colo, şi-au adunat entuziaştii redactori şi modelele şi e reconfortant să vezi că nu-l privilegiază pe nici unul, dar, ca mielul blînd, iau ce e mai bun de la toată lumea. Aşadar anchete, interviuri, topuri, cronici de carte, poeme (se remarcă Domnica Drumea), publicitate, bloguri, profiluri şi fotografii, dar cu cîte un ingredient proaspăt în fiecare reţetă. A propos: cine credeţi că se ocupă de partea grafică? Marius Ianuş. Marius Ianuş fracturistul? Chiar el. Ei, bine, Cronicarul îl preferă în noile lui ipostaze, şi apreciază că - aşa cum scrie cineva la pagina 2 - a refuzat să se lase frăgezit cu un premiu, şi încă unul transmisibil (dacă tot daţi un premiu, nu-l luaţi înapoi!) de către redactorii revistei. În ordine alfabetică, aceştia sînt: Cosmin Ciotloş, Claudiu Komartin , Oana Cătălina Ninu, Octavian Soviany, SGB (Bogdan G Stoian) şi "un cristian" (UNC). Iar ca redactori asociaţi Bogdan Creţu, Alex Matei, Mihai Vakulovski, Miruna Vlada. Ancheta revistei (redactorii preferă s-o numească interviu) este despre citit, despre cărţi, despre mari cititori, cititori secreţi şi recitire şi despre "cînd aţi furat ultima dată o carte dintr-o librărie?" Răspund, pe-alese - adică nu chiar la toate întrebările - Elena Vlădăreanu, Andrei Codrescu, Adrian Urmanov, Sorin Gherguţ, Liviu Antonesei, Oana Cătălina Ninu. Fetele vor să şocheze cu orice preţ, să fie "tari", astfel că Oana povesteşte într-un limbaj argotic despre cum a şmanglit cărţi împreună cu alt ciorditor calificat (nu, Oana, nu ţi se potriveşte autoficţiunea asta!), iar Elena Vlădăreanu, pe care Adrian Urmanov o socoteşte, vai, "cea mai mare cititoare", afirmă: "De recitit nu recitesc niciodată decît, cel mult, fragmente. Nu am putut reciti niciodată, singura carte pe care am recitit-o a fost Fraţii Karamazov, prin a XII-a (sic), doar pentru că prima dată a citisem în a VIII-a (sic), deci cam devreme. Altfel nu pot reciti, am impresia că pierd timpul. Ce nu o să citesc: Război şi pace. E marea mea frustrare şi marea mea părere de rău. Nu am citit-o cînd trebuia, prin liceu, iar acum chiar mi se pare imposibil. Dar mai ştii?" Câte afirmaţii, atâtea caraghioslîcuri şi idei primitive şi fiţe, iertare pentru directeţe! Dincolo de orice, însă, Cronicarul îi felicită pe toţi cei implicaţi în noua revistă. Pana scrie bine, se citeşte cu plăcere şi îi dorim viaţă frumoasă! P.S. Cine e "un cristian"? Rugăm deconspirarea în numărul 2, ne interesează.
Cronicar

Marti, Iunie 12, 2007, 02:05 PM 

Comentariul unei studente...la jurnalism
     media: 1.50 din 10 voturi

Acesta se vrea un comentariu acid. Semnat de o studentă la jurnalism. Ce-am aflat din el? Că la numărătoare au ieşit ...23 de pagini...

http://submarin-printre-nori.blogspot.com/

Observaţie:
Cei doi gălăgioşi (Cosmin Ciotloş şi un cristian) au vândut în acea seară 40 de ex. Dar e foarte greu să convingi studenţii "cu pretenţii" că în afara foiţelor colorate şi editate brici de fel de fel de asociaţii cu pretenţii (în special jurnalistice), mai există şi lucruri de calitate. Şi, mai greu, să poţi scoate de la mulţi dintre ei un comentariu cât de cât aplicat pe o temă dată. În plus, da, e greu să renunţi la cinci suluri de hârtie(...), pentru o revistă de literatură (pseudonimul autoarei este definitoriu...Poesis care va să zică). Despre partea cu tiparul, editarea, am mai vorbit. Dar la numărul impar de pagini, chiar că nu ne trecea prin cap să visăm. Noroc cu profesioniştii...
Şi, pe bune, cei doi citesc "Dilema veche", nu-s doar superteri ofuscaţi că... Că ce?

Despre gratuitate, tocmai pentru că nu mai suntem în primul rând al tinerilor, să nu mai vorbim. Suntem vechi, tinereţe!

Luni, Iunie 11, 2007, 01:07 PM 

Dan Perşa în revista Ateneu
     media: 4.33 din 12 voturi

O nouă revistăPana mea! Până ne vor spune-o realizatorii ei… alegerea titlului noii reviste „de l-i-t-e-r-a-t-u-r-ă de doi lei cincizeci”, aflată sub „egida miSterului culturii”, va fi să rămână un... mister. Fiindcă eufemismul înjurăturii s-a născut în mediul rockerilor din anii ’80 (cei care umblau vara în bocanci, purtau plete, geace de piele şi mănuşi ţintate - şi se apropie azi de venerabila vârstă de 40 de ani, ca mici burghezi). Nimic din toate acestea la redactorii noii reviste. Cu excepţia care să confirme regula (veşnic tânărul Octavian Soviany e unul dintre ei – şi putea fi, la o adică şi Emil Brumaru, dar nu e), „Pana mea” e construcţia câtorva dintre scriitorii (ficţionari şi critici) reprezentativi ai generaţiilor (biologice) ce au debutat în ultimul deceniu. Îi găsim aici pe Cosmin Ciotloş (cronicarul de la „România literară”), Claudiu Komartin , Oana Cătălina Ninu (doi poeţi din prima linie nu doar a promoţiei lor), bătrânul alchimist Octavian Soviany (purtând un titlu de glorie: decan de vârstă al generaţiei 2000) , Bogdan G Stoian şi „un cristian”. Cam asta pare să fie redacţia, de nu cumva e alcătuită din redactorii asociaţi: Bogdan Creţu, Alex Matei, Mihai Vakulovski şi Miruna Vlada. Revista e tipărită la Bucureşti, dar pare mai degrabă una a axelor multiple, dacă e să aşezăm în geografia lor protagoniştii (Bucureşti, Iaşi, Constanţa etc.). „Grafica şi efectele speciale” aparţin lui Marius Ianuş (şarjat amical de Cronicar-ul „României literare” cum că i-ar sta mai bine aici decât în alte ipostaze). El fracturează cu inteligenţă revista (ba chiar, din confortabilu-i post, poate interveni oriunde-i place). Ce se poate spune despre „Pana mea” e că „se citeşte!”. De-adevăratelea. Şi, încă, de la cap la coadă (sau după voie, dar integral). Cine visa prin anii 90 la o revistă care se citeşte, o are acum. Nu dă banii degeaba, pentru vreun articol lizibil, pentru a mai lectura pe ici-colo căscând, cum se întâmplă la case mai mari. E vioaie. E lipsită de inhibiţii. Nu are prejudecăţi vizibile deocamdată (o să-l consolez, în context, pe Cosmin Cioltoş pentru apelativul „tineri scriitori”: şi mie mi se mai spune încă „tânăr prozator”, deşi matusalemic şi îmburghezit – îmburghezit nu prin bani, că nu-i am azi ca ieri şi ca mâine, ci prin anchilozele vârstei). E jovială. E inteligentă. E pe hârtie de ambalaj, deci nu te inhibă să-ţi aşezi ceaşca de cafea pe ea. Îi prezintă pe semnatari (deci nu are morga academică prin care se sugerează că totul e ştiut despre scriitori şi n-ar fi de acceptat altă lectură a ei decât aceea a cunoscătorilor, adică e – şi – de piaţă). E scrisă cu talent. E donquijotească (fără casă, fără bani). Are un top de poezie. O are pe Ruxandra Cesereanu (teribila şi mereu surprinzătoarea – în ordinea originalităţii şi domeniilor abordate – scriitoare vorbeşte despre cărţile favorite: de ce atâta proză, eu n-aş căra decât poeţi în rucsac!). Are două pagini cu „Tiuk!”. E revoltată – cu Ioana Morpurgo. Ni-l dă pe Octavian Soviany pe tavă (prima confesiune publică a scriitorului). Ancheta, numită „Interviu”, e bine fracturată – şi răspund la ea: Elena Vlădăreanu, Andrei Codrescu, Adrian Urmanov, Sorin Gherguţ, Liviu Antonesei, Oana Cătălina Ninu. Se duelează: Bogdan Creţu vs. Cosmin Ciotloş – faţa şi reversul cărţilor... Dar mai bine o cumpăraţi (sau vă abonaţi), că doar n-o să spunem noi aici totul.

    pagina urmatoare >>


pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Linkuri

album foto

Blog Status

Vizitatori:267.734
Insemnari:194
Comentarii:42

Arhiva

  • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare