Sambata, Iunie 16, 2007, 02:21 AM 

Scrisoare pentru Sorin Stoica
     media: 4.67 din 21 voturi

Ioana Morpurgo (Baetica)
Dragă Sorin,

Uite că-ţi scriu acum pe adresa asta veche de e-mail, ca să-ţi spun că te-am visat noaptea trecută, într-un lan de păpădii, în care căzuse din cer un fel de planetă de fluturi. Şi se sfărâmase. Iar tu încercai de zor să-i aduni pe toţi, să le descurci aripile de prin puful de păpădii şi să-i grupezi încet, cu grijă, înapoi într-o planetă. Aveai un pulovăr în tablă de şah pe sub care transpirasei aşa că, din când în când, îţi făceai vânt cu nişte manuscrise.
Îmi explicai că e absolut esenţial să reinstituim o ordine. Că aşa aiurea în tramvai nu se mai poate trăi. Că măcar fluturii ăştia să fie reabilitaţi. Eu eram cu ale mele. Mă simţeam frumoasă şi frivolă, aşa că am început să ţopăi printre maci, ca să-ţi abat atenţia de la chestia cu planeta de fluturi. Că să vezi - meschinărie feminină! Tu nici nu mă băgai în seamă şi bine făceai, că eram futilă.
Acum am venit în România şi Mariusică Chivu mi-a dat ultima ta carte, ‘’Jurnalul’’, să o citesc. Şi azi noapte am râs ca proasta singură în pat, în timp ce citeam. Am ajuns pe la sfârşitul lui august.
Vreau să-ţi mai spun despre lume nişte bârfe care te-ar putea interesa, în caz că mai asculţi la lume. De pildă, colegii noştri de masterat - Răzvan e la Londra şi face chestii academice de tot respectul academic. Cum şi eu sunt pe-acolo, am vrut odată să ne vedem, dar, fiindă oamenii cred că au tot timpul din lume, am amânat. Am făcut şi eu ceva academisme pe la o universitate din Anglia, după care m-a prins dorul de literatură şi-am făcut un copil. O cheamă Zaraza, deşi noi îi spunem Zărzărica. Popa care mi-a botezat-o a început să clămpăne în timpul slujbei, că ce nume e ăsta, că e nume de curvă, că el nu botează cu aşa nume, să-I spunem şi Antoaneta, ca să aibă sfânt. I-am spus şi Antoaneta, dar doar aşa, de sfeclă. Nu chiar de sfeclă că şi pe naşă-sa o cheamă tot la fel şi, întâmplător, e o femeie mişto. Alde Iisus Hristos adică a iertat-o pe Magdalena de curvă ce era, iar popa ăsta din Bucureşti nu vrea să boteze un copilaş de câteva luni, nevinovat, că are nume imoral. Auzi tu câtă puţinătate de minte până şi la deştepţi... Acum are un an jumate şi nu plânge decât o dată pe lună, când se întâmplă catastrofe în lume. În schimb se cacă de compensează.
A plâns şi în ianuarie, când te-a pus naiba să ne părăseşti. Şerban ne-a trimis un e-mail scurt cu vestea. N-am crezut la început că Şerban ăsta - doar îl ştii- mai dădea el cu bâta-n baltă din când în când.
Acum citesc ultima ta cartea, cum îţi spuneam. Am ajuns la sfârşitul lunii august şi trag de timp ca de-o gumă de mestecat. Sau şi mai metaforic- las timpul să se scoboare într-o fântână adancă de tot, ca o ciutură. Nu vreau să mai citesc. Sunt într-o dilemă de sens, ca tine când voiai să citeşti nu ştiu ce în spital, că te interesa, dar fiindcă te făcea să râzi, nu puteai. Doctorul îţi interzisese să râzi. Ei, aşa şi eu acuma cu cartea ta. Vreau aşa de tare să o citesc, că îmi place atât de mult, însă ştiu că la sfârşitul Jurnalului vei muri. Şi fiecare pagină e chestia aia cu mysterium tremendum ed fascinans, care te îngrozeşte şi te fascinează simultan. Îmi vine să mă duc în satul tău, la Băneşti, să-i caut pe alde Nae Stabiliment&co. Să-i cunosc şi eu, să-mi zică şi mie despre lume, aşa cum ţi-au zis ţie. Îmi vine să vin în Băneşti să-ţi plantez nişte cireşi noi, puieţi de rasă nobilă, că te plâgeai că ăia din copilăria ta acuma fac nişte fructe găunoase şi nasoale.
Şi povestea cu vulpea care şi-a iesit din piele literalmente, pe care voiai tu s-o zică oamenii la copiii lor, uite că i-am spus-o lu' Zărzărica aseară. Nu înţelege ea, că e mică şi mai e şi bilingvă în cap, de la ta-so, care e englez, şi de la mine, care oricât m-aş da pe fiţe străine, tot aiurea-n tramvai mă simt pe-acolo.
Ce să-ţi mai spun? Marta parcă era prin Berlin, freacă şi ea o mentă academică oarecare. Oare de ce-am plecat cu toţii atât de departe de casă? Care- ncotro ca nişte guguştiuci speriaţi din cuib… Alde Bogdan Iancu s-a făcut ziarist de anvergură, cică Cosminache are şi el un copilaş - asta poate ştiai. Tudor Vlădescu mi-a scris din Maccao acu' ceva timp, unde s-a dus, ca un bărbat adevărat ce e, după muiere. Mi-e dor şi de Tudorelu', dar nu-l visez, semn că mi-e un dor mai superficial.
Alte noutăţi mai includ dezastruosul sfârşit al războiului din Irak - am vazut un film documentar făcut de un tânăr irakian –‘’ The dream of Sparrows’’ - , care pune, faţă în faţă, crimele lui Saddam cu cele ale armatei americane. Şi raportul Comisiei Internaţionale a oamenilor de ştiinţă privind încălzirea globală. Adevărul e că ne ducem de râpă. De la Revoluţia Industrială încoace nu ne-a interesat de nimic altceva decât de confortul nostru material. Gata, s-a terminat cu industrializarea masivă şi cu consumismul - planeta se răzbuna pe noi. Temperatura globală e în creştere alarmantă. Dacă nu încetăm să mai zburăm cu avionul după bunul plac, să mai cumpărăm mere de la supermarket aduse de peste Atlantic, copiii copiilor noştri nu vor mai putea trăi în siguranţă, iar copiii lor nu vor mai putea trăi deloc. Mă lansez într-o direcţie care poate nu ţi se pare relevantă aici. Dar pe mine, ecologia, ca formă de moralitate, mă interesează foarte tare.
Gata, te-am bătut destul la cap! Hai, culcă-te la loc, că oi fii şi tu obosit din toate prin câte-ai trecut. La tine la mormânt nu vin, să ştii, orice mi-ai da. Eşti imposibil altcumva decât viu. Fac pariu pe ce vrei că dacă îţi scriu aici e- mail- uri din astea, până la urmă, tu tot o să-mi răspunzi măcar la unul.
Şi încă ceva: planeta de fluturi nu poate sta la un loc, pentru că unul dintre ei şi-a luat lumea-n cap. Ghici care?
Cu drag, ioana
P.S. Şi să ştii că ai dreptate cu televizorul - cine se uită - ăla e!

   


pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Linkuri

album foto

Blog Status

Vizitatori:267.762
Insemnari:194
Comentarii:42

Arhiva

  • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare