Marti, Iunie 26, 2007, 01:47 AM 

Iuliana Dumitru
     media: 4.09 din 22 voturi

Vechi maeştri, noi provocări (nr 2)

Am avut ocazia să-mi reconfirm părerea bună despre colecţia Ficţiune fără frontiere coordonată de Gheorghe Crăciun, Paralela 45, în urma uneia dintre cele mai savuroase lecturi cu care m-am delectat în ultima vreme; ar fi, să zicem, trei tipuri de cărţi cu care mă înfrunt/confrunt: cele care zac latente în bibliografiile de facultate şi-mi încarcă biroul, aşteptând momentul (re)activării (căci toate sunt necesare şi nu puţine spectaculoase), cele pe care le citesc „de bunăvoie şi nesilită de nimeni” (dar cu un scop anume) şi „experimentalele”, cu pură voie bună şi completă deschidere sau neruşinată transparenţă, pregătită să mă aştept la imprevizibil. În ultima categorie găsesc eu să încadrez cărţile colecţiei amintite - cărţi şi autori nu de puţine ori obscuri, în faţa cărora ai senzaţia (justificată) că eşti chiar primul venit; calci pe cărări nebătute, dacă nu iniţiezi tu însuţi cărarea. Alt lucru demn de apreciat este (încă) absenţa imaginii ostentativ comerciale a acestor cărţi, de unde li se poate atribui o anume discreţie – în prezenţă şi în text (chiar şi atunci când e vorba de îndelung cenzuratul William Burroughs, să zicem).
Revin la romanul (luat în sensul cel mai larg) care mi-a uimit dimineţile, Vechi maeştri („comedie”) de austriacul Thomas Bernhard (1931–1989). Povestea, în măsura în care se poate considera că există, e simplă, aparent închisă: Reger, muzicolog erudit, vizitează de peste treizeci şi şase de ani, din două în două zile, Kunsthistorisches Museum, pentru a privi, aşezat pe aceeaşi bancă din sala Bordone, Bărbatul cu barba albă al lui Tintoretto. Desfăşurarea narativă se întinde pe aproximativ o oră şi cuprinde redarea, aproape complet digresivă, a unor concepţii şi păreri tranşante, generalizatoare despre artă, societate şi „viaţă” ale lui Reger, prin ochii unui narator-confident, Atzbacher. Ideile sunt expuse într-un neobosit flux discursiv, fără capitole sau paragrafe, în stil indirect (foarte) liber, şi au un caracter voit polemic, chiar gratuit polemic până la pamflet, până la nejustificat, de unde şi umorul ingenios. E o acuitate verbală extraordinară, construită preponderent pe – surprinzător – tehnica repetiţiei obsesiv-naive: Tot încearcă vienezii să-i convingă pe cei din Burgenland că ţinutul lor e frumos, fiindcă vienezilor le sunt dragi murdăria din Burgenland şi stupizenia din Burgenland, fiindcă lor murdăria din Burgenland şi stupizenia din Burgenland li se par romantice, fiincă în felul lor vienez sunt nişte perverşi. Pur demonstrativ, până la absurd, se desfăşoară şi polemica faţă de Heidegger (printre alţi „vechi maeştri”), urmărind aspecte casnice de un grotesc irezistibil şi nicidecum vreun argument al filosofiei germanului: Heidegger se dă jos din patul lui, se vâră din nou în patul lui, Heidegger doarme, se scoală, îşi trage nădragii, îşi pune ciorapii [...]. Căci totul la Heidegger m-a indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap şi izmenele de iarnă ţesute în casă de pe soba încălzită chiar de el [...], totul la acest om tragicomic mă dezgstase, mi-era de ajuns să citesc doar un rând din Heidegger, ca să fiu dezgustat etc.
L-aş numi un roman-joc, din care trebuie luată în serios cel puţin „scriitura”; textul în sine vorbeşte de la sine, dincolo de orice limite impuse de conţinutul ideatic – argumentele lipsesc de cele mai multe ori, explicaţiile sau legăturile logice, ceea ce îţi asigură o incursiune neconvenţională şi fără consecinţe „periculoase” - dacă accepţi jocul - în lumea plină de monomanii socio-artistice ale personajului. L-aş mai numi drept unul dintre marile romane mărunte ale „zilelor noastre” şi probabil îl voi uita nu peste multă vreme, însă îi intuiesc prospeţimea verbală la re-lectură, întrucât nu mizează pe „poveste” (iar povestea e tocmai cea pe care ai reţine-o în mod obişnuit).

   


pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Linkuri

album foto

Blog Status

Vizitatori:272.175
Insemnari:194
Comentarii:42

Arhiva

  • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare