Joi, Iunie 28, 2007, 01:13 AM 

Ionuţ Sociu - Cum se moare la Cluj (nr 2)
     media: 3.60 din 20 voturi

Dacă în numărul trecut din Pana mea, deviza era Se citeşte, s-ar cuveni ca cea de acum să fie Se moare. Se moare peste tot, dar am aflat că la Cluj se moare mai cu spor. Când mi-a zis un cristian să trimit un articol despre moarte, eram pregătit să-i trimit ceva despre Tadeusz Kantor şi teatrul morţii. Dar, după vreo trei ore de la discuţia noastră am vizitat cimitirul din Cluj, unde am intrat în vorbă cu unul dintre angajaţii locului, unul dintre cei care conduc dricurile cu cai ( e singurul cimitir din ţară unde mai există asemenea dricuri ) şi care ne-a povestit câte ceva despre viaţa în cimitir. Suficient cât să am ce să scriu pentru Pana mea.
Nea Vasile e dintr-o comună din apropierea Clujului, a lucrat la Clujana până când celebra fabrică de pantofi s-a făcut praf, iar el s-a angajat dricar la cimitir. Nu i-e ruşine cu meseria lui, în prima săptămână i-a fost mai greu ( a şi vomitat în primele zile ) dar după aia s-a obişnuit. Nu pune mâna pe mort, uneori mai ajută la ridicarea sicriului, dar în general se ţine departe de cadavru. La înmormântări se îmbracă frumos şi lumea se poartă respectuos cu el.
Numai că vezi prea multă suferinţă zice nea Vasile. Uitaţi-vă la părul meu. Am albit mult în şapte ani de când lucrez aici, şi io’ s născut în 68, sunt tânăr. Aici ori te deştepţi, ori te prosteşti rău de tot. Se moare mult, să ştiţi. Şi mor mulţi tineri. Cinci am avut azi. Era şi un băiat de 23 de ani. S-a dat şmecher cu maşina lu’ tat’su şi a intrat într-un copac. Multe accidente de maşină. Dar mor şi altfel. Un băiat de 27 de ani care a ridicat un sicriu, era la înmormântarea unui coleg, i s-a spart un vas pe creier şi a căzut mort. Urâtă moarte. Luna trecută, de exemplu, am avut 111. 111 morţi!! Veneau unul după altul. Dacă ar fi să învie toţi morţii din cimitir, le-ar trebui 6 luni numai ca să iasă de aici, şi încă încolonaţi ordonat. Sunt mulţi.
Vedeţi acolo, unde e statuia aia albă, ei, acolo am îngropat anul trecut o fată de 24 de ani. În mireasă era îmbrăcată când au bagat-o în groapă. Accident de maşină. Prietenul ei vine în fiecare zi la mormântul ei, de un an de zile, în fiecare zi l-am văzut aici. Are băiatul o maşină bengoasă de cazi jos. Acolo mai jos sunt îngropaţi băieţii prefectului, anul trecut au murit. 20 de ani aveau. Accident de maşină. Necaz mare pentru familie. A, uite aici sunt părinţii lui Florin Piersic . De fiecare când vine la mormânt, Piersic ne aduce şi nouă ţuică, ne zice bancuri, ne distrăm tare. De revelion am fost aici toată noaptea. Pe la 12-1 am văzut în dric o luminiţă. Era cineva întins cu o lumânare aprinsă pe piept. Vă daţi seama că m-am speriat. Am ieşit şi am văzut că era un băieţaş, un student ca voi cu două fete. Ele îi făceau poze şi el făcea pe-a mortul. Nu le-am făcut nimic. Am stat cu ei de vorbă, am băut câteva beri, era revelionul. Erau tineri, se distrau şi ei. Asta e, unii mor peste noapte şi alţii fac pe-a mortul. Ei, tot aici ne ducem toţi! În pământ. Nimeni nu scapă. Ce, dacă eşti prefect crezi că scapi!?. Poa’ să-mi dea tot Clujul, da’ dacă nu ai zile de trăit, degeaba!
Nea Vasile ne-a condus până la poartă: Voi plecaţi, ieşiţi pe poartă, da’ mâine vin alţii, şi nu mai pleacă deloc.
Am ieşit pe poarta cimitirului încă tulburat. Era o seară frumoasă, lumea se plimba, tinerii scriitori jucau fotbal undeva prin apropiere iar noi ne hotărâsem să mergem la o bere. Un singur lucru mă frământa: imaginea unui tânăr coborând dintr-o maşină şi mergând spre mormântul iubitei sale. Însă cu cât mai strălucitoare şi mai bengoasă îmi imaginam maşina, cu atât părea mai trist totul.

   


pentru varianta demo şi abonamente pana_mea2007@yahoo.com colaborări la opoveste@yahoo.com vezi blog redacţional vezi blog oficial

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Linkuri

album foto

Blog Status

Vizitatori:272.177
Insemnari:194
Comentarii:42

Arhiva

  • PROPUNERE DE PROIECT Nu aud pentru prima dată că autorii cărţilor de poezie se plâng de vânzări slabe, vizibilitate redusă, probleme editoriale. Pentru a spulbera o parte din aceste frici, ce-ar fi să organizăm un fel de caravană a cărţii? Un fel de bookmobil care să circule prin ţară şi care să dovedească multor sceptici contrariul. Să-i zicem festival, târg, oricum. Important e să-l începem. Ce ziceţi? (votaţi în sondaj) un cristian
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare